Biserici inteligente emoțional

Am participat, recent, la o conferință organizată de Asociația Consilierilor Creștini din România. Încă de când am văzut titlul conferinței am știut (intuitiv) că acolo, în țarina conferinței, se găsește o comoară ascunsă (Matei 13:44). Chiar dacă numele invitatului, dr. Trevor Griffiths, nu mi-a spus nimic (nu mai auzisem de el – ce largă este lumea aceasta și ce mulți oameni mari trăiesc în ea!) subiectul abordat era unul mai mult decât atrăgător, chiar intrigant, ”logica emoțiilor”.

Faptul că emoțiile au o logică a lor este cum este, dar faptul că pot fi ajutați copiii de mici în a-și ordona universul emoțional a fost o surpriză și mai mare. Iar demonstrația a fost făcută imediat, cu ajutorul unor cartonașe, pe care erau scrise cele șapte emoții: șoc, negare, furie, vinovăție, negociere, depresie, acceptare. Copiii sunt dispuși să vorbească mai repede despre emoțiile lor decât adulții. Procedeul arată cam așa: atunci când se întâmplă un eveniment neplăcut, se iau cartonașele și se așează în ordinea în care simțim că apar aceste emoții. După mai multe exerciții cu cartonașele poți observa, identifica, un tipar de reacție emoțional propriu la diferite evenimente dureroase.

Premisa de bază în această unealtă de dezvoltare personală (deci nu este psihoterapie sau consiliere) este aceea că ”de la cea mai mică la cea mai mare întristare sau dezamăgire, oridecâteori ceva ce prețuiești sau de care te simți legat este pierdut sau în pericol de a fi pierdut, este activat automat un proces emoțional de adaptare, numit ”reacție la pierdere”. Chiar dacă nu coștientizăm pe moment acest lucru, în spatele emoțiilor sunt niște pierderi ascunse, care sunt de fapt lucrurile valoroase pentru noi.

Când ni se întâmplă ceva rău și neplăcut, iar emoțiile de șoc sau furie ne inundă ființa, ne putem activa logica emoțională punând două întrebări:
1. Ce am pierdut de am această reacție emoțională?
2. Ce sunt îngrijorat că aș putea pierde de am această reacție emoțională?
În felul acesta, punem rațiunea și emoțiile să colaboreze în mod creativ împreună  pentru transformarea suferinței emoționale în energie constructivă pentru dezvoltare personală în relațiile cu ceilalți.

Prima fază importantă în logica emoțională este recunoașterea pierderii, adică identificarea, numirea, pierderii din spatele suferinței emoționale. Fără aceasta universul interior este și rămâne un haos emoțional. Iar prima reacție emoțională la care trebuie să fim foarte atenți este aceea de șoc.

Atunci când o trăiesc, mulți oameni nu recunosc emoția de șoc, pentru că o numesc altfel: frică, anxietate, panică, depresie. Ea poate fi asociată cu senzații fizice ca: transpirarea palmelor, tremurat, crampe la stomac, respirație sacadată, stare de epuizare, diaree, sensibilitate exacerbată. Aceste emoții sunt cauzate de o secreție bruscă de hormoni în sânge care sunt responsabili cu supraviețuirea – adrenalina și cortizonul. În câteva secunde, acestea activează sistemul imunitar și pregătesc corpul pentru o acțiune rapidă sau pentru retragere. Va dura cam 10 minute până ce ele vor dispărea din fluxul sanguin. Ele fac parte din kitul de supraviețuire al fiecăruia.

O veste sau experiență dureroasă este resimțită inițial sub forma emoției șoc. Ea aduce cu sine îndoiala că ai toate resursele necesare pentru a face față situației. În stare de șoc nu ai nici dispoziția sufletească și nici claritatea mentală pentru a-ți da seama de ceea ce ai pierdut sau ce te îngrijorează că ai putea pierde. Pentru a ieși din starea de șoc ai nevoie de un loc sigur.

Ioan Botezătorul a murit într-un mod brutal: capul tăiat și adus pe tavă, la petrecerea dată de Irod. Vestea despre sfârșitul tragic al înaintemergătorului a ajuns și la Isus (Matei 14:10-13). Ce a făcut El când a primit această veste șocantă? Emoția neplăcută a șocului este ca un sistem de alarmă care-ți spune că s-a petrecut un eveniment în care ceva important s-a pierdut. ”A plecat de acolo, …, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu”. Isus a căutat un loc sigur – un loc în care te simți în siguranță!
EIC

”Un loc sigur” poate fi, în primul rând, un loc geografic: fotoliu, verandă, grădină, pădure, munte, mare, pustiu. Pot fi locuri mai greu accesibile și mai puțin populate în care cel ”șocat” are timp pentru liniștire și reflectare, evaluare și planificare.

”Un loc sigur” poate fi o stare mentală în care detașarea emoțională de pierdere permite refocalizarea și reorientarea energiei și a vieții spre alte orizonturi.

”Un loc sigur” poate fi o relație de încredere. Când ești șocat de o pierdere, poate ai nevoie de o persoană lângă care să te simți în siguranță cu îndoielile, temerile și pierderile tale. Când ești lângă acea persoană te simți la adăpost, protejat.

Probabil că Isus a căutat și găsit toate aceste trei locuri sigure împreună, în același context al pustiului în care s-a conectat nestingherit de mulțime cu Tatăl.

Dacă este să mă gândesc la o ilustrație vechi testamentală cetatea de scăpare întrupează cel mai clar și concis acest concept de loc sigur (Numeri 35:9-29). În situația în care cineva omora din imprudență, fără premeditare, pe aproapele său – trecea fără voie prin șocul luării vieții aproapelui, avea posibilitatea de a căuta protecție într-una din cele 6 cetăți de scăpare. Locuitorii acestor cetăți, care erau și cetăți levitice, aveau responsabilitatea de a fi ospitalieri cu acești fugari prin a le oferi adăpost, hrană și protecție, pe baza prezumției de nevinovăție.  Acest context de încredere era oferit pe baza cuvântului fugarului, până ce era verificată versiunea lui de către bătrânii – judecătorii cetății.

Uimitoare este această garanție a ospitalității levitice, față de orice om lovit de soartă, care a trecut prin șocul luării unei vieți și prin șocul plecării forțate din contextul familiar al casei. Uimitoare poate fi garanția unei biserici inteligente emoțional care are capacitate de a asigura ospitalitatea unui context sigur din punct de vedere geografic, mental și relațional pentru călători și străini aflați în deplasare, în căutarea unui loc unde să-și odihnească și să-și vindece sufletele.

Pentru unii, serviciul – slujba este un loc de luptă și chin; pentru alții, familia este un loc de luptă și chin; pentru unii, adunarea sfinților este singurul loc sigur, în acestă lume total nesigură, în care este primit fără rezerve, tratat cu respect, acceptat fără judecată, hrănit fără plată, slujit fără merit. A fi tratat cu har, pe nemerit, este ceva dumnezeiesc, vindecător și eliberator.

Care este locul tău sigur atunci când treci prin emoții de tip șoc? Unde poți păși cu siguranță în vârtejul apelor emoționale? Ai în minte o retragere în parc sau o evadare în natură, pădure? Sau te gândești la 1 sau 2 persoane din cercul tău de prieteni/e? Sunt acele persoane, lângă care te-ai simți liber să împărtășești durerile, integrate într-o biserică?  Dacă poți numi rapid, cel puțin 4-5 astfel de persoane dintr-o biserică locală, atunci acea biserică se poate considera o biserică inteligentă emoțional.

Revenind la metafora cu cetățile de scăpare, fugarul era obligat să locuiască în cetatea de scăpare până la moartea marelui preot. Aceasta însemna că, dacă marele preot murea înaintea lui, avea șansa să se întoarcă acasă și să-și recupereze trecutul. Dacă nu, trecutul era nerecuperabil, iar viitorul fugarului era legat în întregime de cetatea de scăpare și locuitorii ei, până la sfârșitul vieții lui. Vârtejul emoțional prin care trecea fugarul era inimaginabil. Vindecarea și maturizarea lui depindea de ospitalitatea și bunătatea vecinilor, adică leviții, pe care mi i-am imaginat că stăteau toți la numărul 7. Toate casele din acea cetate au numărul 7, acolo nu există alt număr. Eventual se poate adăuga ceva de genul 7a,7b, 7c, etc. Numerologii știu de ce.

Așa îmi imaginez eu oamenii inteligenți emoțional, ospitalieri până la Dumnezeu, pentru că stau la numărul 7. Ei știu să lupte îndârjiți pentru recuperarea lor și a altora, dar știu să și accepte pierderile nerecuperabile. Ei pot să dea drumul lucrurilor și oamenilor, să le lase în grija lui Dumnezeu și să se orienteze spre orizonturi, oameni și resurse noi, cu inima curată și bucuroasă.

Așa sunt ei, oamenii de la numărul 7, ospitalieri până la Dumnezeu, care le-a dat sarcini și le-a luat poveri.
Așa sunt ei, oamenii de la numărul 6, fugari până la Dumnezeu, care le-a luat trecutul și le-a dat un viitor .
Așa sunt ei, oamenii de la numărul 7 și 6, încrezători în bunătatea suverană a lui Dumnezeu, care are milă de cine vrea și se îndură de cine vrea.
Așa sunt ei, oamenii de la numărul 6 și 7, adaptabili la șocurile pierderilor, adică oameni inteligenți emoționali.
Cu voia sau fără voia lor, oamenii de la numărul 6 și 7, formează comunități inteligente emoțional.

08
mai 2015
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns