Călătorie sau Misiune?

A trecut din nou pe lângă noi sărbătoarea Nașterii Domnului Isus.
Ne-au colindat ”îngerii”, ne-au propovăduit păstorii, ne-au uimit bucătăresele, ne-a surprins iarna fără zăpadă. Multe din personajele care sunt ”legate” oarecum de nașterea Mântuitorului sunt personaje colective: îngeri, păstori, cărturari, preoți, magi. Cu ocazia aceastei sărbători m-am focalizat și m-am lăsat uimit mai mult de grupul magilor. Mulți cred că au fost trei, deși în biblie nu scrie nimic despre numărul lor.

călătorieInfluiențat de ideile altora (predici și colinzi), am crezut multă vreme că aceștia au plecat din țara lor într-o lungă călătorie. Recitind cu atenție și cu alți ”ochelari” textul biblic am sesizat că termenul generic de ”călătorie” este prea limitativ și simplist. Călătoria vizează împlinirea unui scop personal, fie el de plăcere, de afaceri sau de agrement. Scopul unei călătorii gravitează în jurul celui care se angajează în călătorie.

Din câte înțeleg eu, magii s-au aflat mai degrabă într-o misiune decât într-o călătorie. Cele două, călătoria și misiunea, se aseamănă destul de mult, însă scopul face diferența. În ambele găsim planificare, pregătire, plecare, riscuri, costuri, neprevăzuturi. În călătorie scopul mă vizează pe mine, în misiune scopul vizează pe altcineva!
În misiune, deși sunt personajul principal al acțiunii, sunt în slujba altcuiva!
În călătorie, sunt personajul principal și sunt în slujba mea! Toate acțiunile, reflexele și motivațiile mele sunt ”servitori” care urmăresc primar binele meu.
În misiune, binele meu este sacrificat pentru un bine mai mare decât mine însumi, pentru un scop care transcende îngustul meu interes personal.

Scena biblică în care magii se închină înaintea Pruncului cu fața la pământ este una greu de deslușit și înțeles în profunzime de către adulții crescuți și educați în comunism sau în regim democratic. Nu a fost simplu nici pentru marii pictori, trăitori în state monarhice, să redea scena fără ”contribuții” culturale și personale prejudicioase. De aceea nu m-am aventurat să aleg nici-o pictură reprezentativă pentru scena cu închinarea magilor.

Cel care a trăit în comunism și a trebuit să-l laude și aplaude pe dictator, are reacție la orice laudă și închinare adusă vre-unui om. Cum mare parte dintre cei care au ajuns atunci  în conducerea statului erau compromiși, lingăi și politruci, autoritatea nu a mai avut nici-un respect în ochii celui sătul de comunism. Nici măcar nu se mai poate gândi cum este actul de te a închina cu fața la pământ la ceva sau cineva. Închinarea unui adult în fața unui copil, este ceva greu de înțeles de către cei trăitori în comunism.

Nici pentru cei trăitori în democrație nu este mai ușor să priceapă textul biblic. Cetățeanul cu putere și drept de vot are putere și nu are putere, are libertate și nu are libertate, are bani și nu are bani. În democrație, puterea este în mâinile poporului. Gata cu monarhii, gata cu cei puțini cu drepturi absolute! În democrație suntem toți egali și liberi. Închinarea unui adult în fața unui copil, este ceva ridicol!

Pentru magi, închinarea unor adulți în fața unui Copil a însemnat punctul culminant al misiunii lor! Nu au plecat într-o călătorie lungă de dragul lor, nu s-au oprit la chefuit cu Irod de dragul lui, nu au fost descurajați că nu era Pruncul la un palat sau în capitală. Nu s-au întors acasă dezamăgiți și frustrați că nu era acolo unde creadeau ei că ar trebui să fie. Nu erau în călătorie, nu erau acolo doar ca să bifeze încă un obiectiv turistic, ci ei erau în misiune.

Când au plecat de la Irod era dimineață devreme!
Nu au luat micul dejun la prânz și nici în pat, ci s-au grăbit să caute mai departe Pruncul.
Și steaua li s-a arătat din nou, ca să le arate drumul cel bun – reconfigurarea traseului!
După mine, nu armata vre-unei națiuni deștepte și bogate a inventat GPS-ul ( sistem global de poziționare prin satelit). Dumnezeu a inventat acest mijloc de navigare, oamenii doar i-au luat ”patentul”! 🙂
Steaua a jucat rolul receptorului GPS în ghidarea magilor spre locul unde era poziționat Pruncul la sol.

Când L-au găsit pe Prunc i s-au închinat și i-au adus daruri scumpe.
Misiunea lor nu a fost să culeagă informații despre Ierusalim, Irod, templu, Marea Moartă sau alte câte cele. Ei erau acolo ca să găsească pe Împăratul de curând născut. Aici este marea diferență: ei au văzut în acel copil pe Împăratul (în devenire), în timp ce noi (trăitorii în comunism și democrație) nu putem vedea decât un copil – adult în devenire. Pentru noi, nimeni nu se naște cu prerogative absolute, el trebuie să dovedească ceva înainte de a merita admirația și închinarea noastră. Noi privim la scena închinării magilor având ochii acoperiți de ”mahrama” culturală.

Ceea ce s-a întâmplat în Iudeea după plecarea lor, îmi confirmă ipoteza că magii n-au venit în călătorie, ci în misiune. Ordinul lui Irod de a masacra toți băieții de la doi ani în jos ne indică faptul că două împărății sunt în conflict, iar noi știm că cea care pare mai slabă va avea, în cele din urmă, victoria finală. Nu numai proșternerea în fața Împăratului este importantă, ci și darurile, generozitatea lor. Credeți că Iosif și Maria aveau cardurile pline de bani și ATM-uri pe toate drumurile? Cei doi s-au transformat peste noapte din oaspeți în Betleem în emigranți, sau mai bine zis, refugiați în Egipt. Darurile magilor au putut deveni monezi de schimb pentru fuga și traiul lor în Egipt.

Nu vă cer să ”înghițiți” ideea cu misiunea magilor, puteți s-o considerați doar o călătorie. Dar, vă cer să vă gândiți la viața voastră și la metafora care vă ghidează și vă motivează cel mai bine în această etapă a vieții.

Ce este viața pentru tine: călătorie sau misiune?
Viața gravitează în jurul interesului tău personal sau al unui interes mai larg, care ține de Cristos – Împăratul?
Uită-te la luna decembrie și vezi cui ai slujit: ție sau altcuiva?
Unde s-au dus finanțele și energiile tale: spre consolidarea împărăției tale sau a Lui?

Dacă n-ai riscat nimic de dragul altora (dinafara familiei tale), dacă nu ai slujit cu sacrificiu spre binele celor în nevoie, dacă nu ai dăruit cu o generozitate extravagantă spre un scop dinafara interesului personal, atunci se prea poate să fii în … călătorie!

misiune impAnul 2014 este aproape.
Ne facem planuri, stabilim obiective, avem speranțe și vise.
Vom lua decizii, în fiecare zi: conștienți sau inconștienți.
Cum le vom lua? Gândindu-ne că suntem în călătorie sau în misiune?
Vom avea eșecuri și suferințe.
Cum le vom trata? Ca fiind în călătorie sau în misiune?
Ne vor ademeni ispite.
Vom fi indulgenți, că doar suntem în călătorie, sau intransigenți – suntem în misiune?

Anul 2014 este aproape.
Cum îl vei aborda: ca și o călătorie sau misiune?

Anul 2014 este aproape.
Vei fi din nou în slujba ta sau în slujba Împăratului?

30
dec. 2013
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII 1 Comment

One Response to “Călătorie sau Misiune?”

  1. Corneliu spune:

    Mergem mai departe şi în 2014 ca trimişi împuterniciţi-ambasatori ai lui Cristos. Vino şi tu, cel ce citeşti aceste rânduri dacă n-ai făcut-o până acum.

Lasă un răspuns