Cand devin baietii … barbati? (1)

Începem o serie de postări despre experiențe arhetipale în transformarea sufletului masculin. Sunt anumite momente în viața băieților care contribuie decisiv la trecerea lor din etapa de băiat spre etapa de bărbat.
Aceste momente pot fi foarte diferite de la băiat la băiat sau de la bărbat la bărbat. Cu toate acestea se pot identifica, selecta și grupa aceste experiențe în câteva categorii. Demararea procesului de autocunoaștere este esențială atât la băieți cât și la bărbați. Conștientizarea trecerii în etapa bărbăției a avut, pentru unii, o componentă momentană, un eveniment unic, clar și distinct – „acum știu sigur că sunt bărbat”, sau o componentă procesuală, evenimente succesive – „deci am ajuns bărbat, fără să bag de seamă”!
În călătoria devenirii lui, băiatul trece prin câteva momente strategice în transformarea sufletului.
Să luăm pentru început, un exemplu care este considerat un exemplu negativ…

 să explorăm dacă există ceva răscumpărabil și la modelele negative. Vom începe cu Pilda fiului risipitor. Desigur că majoritatea știm ce s-a întâmplat cu fiul cel mic; ce trecem însă ușor cu vederea este că plecarea de acasă este un eveniment strategic în transformarea sufletului. Pentru plecarea de acasă aș folosi o analogie sau o expresie care să prindă mai bine semnificația evenimentului, și anume, ruperea cordonului ombilical. Plecarea din casă – cuib marchează drumul spre independență, ieșirea de sub autoritatea parentală și găsirea propriului drum în viață. Acest lucru poate fi dificil și pentru cel care pleacă, dar și pentru cei care rămân. Este adevărat că fiul risipitor a fost obraznic în modul în care a plecat și că nu este un model de urmat în această privință, însă plecarea lui de acasă a marcat trecerea spre independență, spre propria lui viață.
Părăsirea cuibului familial se poate face în mai multe moduri.
Unii au plecat de acasă în mod forțat, fără voia lor intenționată.
Întro zi frumoasă, Iosif a plecat de acasă cu merinde pentru frații săi, neștiind că nu se va mai întoarce niciodată pe drumul acela. A plecat cu gânduri bune de acasă, însă drumul său l-a dus în mod ireversibil departe de cei dragi. Ura și răutatea fraților au rupt în mod violent și definitiv cordonul ombilical tată – fiu.  Din acea zi noțiunea de acasă și familie, frați a avut o cu totul și cu totul o altă semnificație pentru Iosif. Restul vieții va fi un străin printre străini.
Daniel a fost luat  fără voie și trimis fără bilet de întoarcere la universitatea din Babilon.
Alții, au plecat de bunăvoie, ca  răspuns la chemarea Celui de Sus sau din alte motive.
Iacov a fugit de acasă de teama fratelui său Esau.
Ucenicii au plecat de acasă ca să-L urmeze pe Mesia. Cuvintele învățătorului au fost radicale: „Dacă iubește cineva pe mamă, tată frate, soră mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” Plecarea de acasă, ruperea cordonului ombilical de părinți sau alte relații concurențiale a fost critică în chemarea, alegerea și formarea apostolilor.

De voie sau de nevoie, plecarea de acasă – temporară sau periodică, ieșirea din comfortul familial este formativă în desprinderea băieților din plasa maternală și acomodarea lor la viața printre străini. Ieșirea înafara cuibului îi obligă să-și depășească limitele și comfortul, să încerce lucruri noi, să se aventureze, să-și asume responsabilități, să se descurce fără ajutorul părinților, să-și dezvolte deprinderi și practici noi.
Serviciul militar a fost, în trecut, o experiență formativă obligatorie care forța băieții să plece de acasă, să iasă de sub aripile protectoare și să intre întrun program disciplinat de instruire și de dovedire a bărbăției. Prima perioadă de armată dădea o lovitură grea mândriei deoarece băiatul trebuia să se deprindă cu smerenia, supunerea față de alții și slujirea altora. Nu insist asupra multelor beneficii pe care le-a adus armata celor care au trecut prin ea, ci pe faptul că prin eliminarea ei s-a anulat una dintre cele mai clare și bine stabilite experiențe formative în trecerea băieților spre etapa bărbăției.

Ce vor face părinții, dar liderii de tineret, dar păstorii – în mod intenționat pentru a facilita trecerea băieților din etapa
cu care s-au obișnuit – și din care nu prea mai vor să iasă, spre etapa bărbăției? Dacă vom lăsa la voia întâmpării aceste experiențe formative nu vom face decât să crească tot mai mult numărul băieților în detrimentul bărbaților. Și cine își vor da seama cel mai repede de acest dezechilibru dacă nu fetele?

29
Feb 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns