Cartea cartirilor

Cartea Numeri poate fi lungă și plictisitoare pentru unii, intrigantă și atractivă pentru alții. Printre nume, liste și detalii, în narațiunea cărții este zugrăvită în culori alb negru (mai mult negru decât alb) evoluția sau mai degrabă involuția personajului colectiv. Martor la multe semne și minuni, poporul lasă în urmă sclavia Egiptului șerpuind prin pustietatea deșertului spre țara în care curge lapte și miere. Prezența lui Dumnezeu era vizibilă pentru toată lumea, atât ziua cât și noaptea. De garderobă nu se mai îngrijeau pentru că hainele și pantofii nu se demodau și nu se învecheau. Nici de mâncare nu se îngrijorau pentru că aveau Mc Mana la orice colț de deșert. Cu toate acestea nemulțumirea, ca o buruiană, își întindea rădăcinile și prelingea otrava spre inima poporului. Cum le lipsea ceva, cum începeau să se plângă unii la alții:
– Nu avem apă, iar nu avem apă …!
– Ce bine era în Egipt, ce cald este aici, nu mai ajungem odată …!?
– De când n-am mai mâncat ceapă și castraveți, mi-e dor de carne … !
– Ce știu ăștia din conducere, numai ei știu cât este ceasul?
– Ne-am săturat de mană, tot mană, mană și iar … mană!
– Mai bine ne întoarcem înapoi, o să murim uciși de uriași! 
Cârtirea este nemulțumirea exprimată verbal cu adresă la cei responsabili de situație: Dumnezeu, politicienii și preoții. Niciodată persoana care se plânge nu este responsabilă de ceva, doar ceilalți.
Cârtirea se uită înapoi și exagerează: atunci era mai bine, eram mai îngrijiți, eram mai fericiți.
Cârtirea se uită înapoi și minimalizează sau se face că nu vede neajunsurile, lipsurile, dezavantajele trecutului: biciul sclaviei era nimic pe lângă castraveții și ceapa pe care o aveau în Egipt?!
Cârtirea se uită în prezent și exagerează riscurile, costurile trăirii în aventura prezentului necunoscut.
Cârtirea se uită înapoi și nu mai vede, trece cu vederea intervențiile miraculoase ale lui Dumnezeu.
Cârtirea se uită în prezent și nu vede prezența stâlpului de nor ziua, și nici prezența stâlpului de foc, noaptea.
Cârtirea se uită în prezent și vede struguri mari și uriași.
Cârtirea se uită la pericole cu ochi de lăcustă și atrage inevitabil judecata lui Dumnezeu.
Cartea Numeri este cartea cârtirilor și ne învață un adevăr dureros:
Cârtirea nestârpită din pământul inimii aduce judecata lui Dumnezeu.

„și aceste lucruri au fost scrise … pentru învățătura noastră, pentru ca prin răbdarea și mângâierea  pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” – în mijlocul neajunsurilor actuale, a prezentului necunoscut și instabil, a uriașilor ce ne stau în cale … prezența Stâlpului de nor/foc ne este îndeajuns!

27
apr. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII 2 Comments

2 Responses to “Cartea cartirilor”

  1. Cristiana spune:

    ” Mai bine manac paine cu cartofi fierti si ceapa, multumindu-i lui Dumnezeu, si cu bucurie in INIMA mea. Altul mananca gratar si spune „Hm, n-a fost chiar asa bun!”- aceste cuvinte rostite de un om al lui Dumnezeu , intr-o perioada grea pentru mine, au devenit secretul multumirii. In orice conditii si in orice loc.

    • Gili spune:

      Cristiana, ai descoperit secretul mulțumirii în contextul nemulțumirii exprimată de către altcineva!
      După cum bine ai scris, secretul este nu în ceea ce avem pe masă și în burtă ci, în ceea ce avem în inimă.

Lasă un răspuns