Câte fațete are diamantul eșecului?

Despre alegerile din 25 vorbim la trecut.  Unii se bucură de reușită, iar alții se confruntă cu realitatea eșecului. Prin prisma numărului de voturi și poziții europarlamentare alegerile sunt o competiție în care unii câștigă iar alții pierd. Ne-am mobilizat, ne-am rugat, am sperat, am vorbit, ne-am zbătut, dar cel votat de noi(unii) nu a avut reușită în acest proiect îndrăzneț.

Cum interpretăm acest eșec electoral al lui Peter Costea? Cum interpretăm eșecul, nereușita în general? Ce facem atunci când, deși ne dăm toate silințele să facem bine și avem toată convingerea că merită plătit prețul, rezultatul final nu este cel sperat, ci cel nedorit. Cum întoarcem problema eșecului astfel încât lucrarea lui în inimile noastre să își facă în mod sănătos transformarea?

diamantAsocierea cuvintelor diamant și eșec poate fi privită ca și o contradicție (cuvântul diamant în franceză înseamnă ”de neînvins”), un joc de cuvinte sau … Eu o să folosesc această asociere în sens metaforic atribuind eșecului valoare și fațete (pe care unii nu le văd sau le ignoră) asemeni diamantului , care este atât un mineral cât și o piatră prețioasă. În imagine aveți un diamant roșu neprelucrat, neșlefuit, înconjurat de alte pietre neprețioase.

Aș dori să ne uităm la eșecul din 25 mai și, folosindu-ne de exemple personale și biblice, să întoarcem problema eșecului pe cât mai multe fețe astfel încât, prin contribuția multora să putem ajunge la o perspectivă mai complexă asupra acestui subiect. O să scriem adevărul – fațeta diamantului într-o singură propoziție și după aceea vom dezvolta și exemplifica acel adevăr. Aceste adevăruri pot fi exprimate afirmativ sau sub formă negativă, pot conține metafore, comparații, etc.

Vă încurajez să scrieți, să șlefuiți cât mai multe fațete – unghiuri ale eșecului. Acestea îi vor da strălucire. Câte vom putea șlefui oare? Ca să dau tonul, am să încep eu.

1. Eșecul aduce durere. A munci și a lupta pentru ceva, fără a ajunge la victorie este ceva care aduce suferință sufletească. Este o prostie și o lipsă de maturitate să te faci că nu ai nici-un motiv de întristare și frustrare când vezi că toată truda și munca a fost în zadar. Pentru Peter Costea și alții candidați pierzători zilele de după alegeri sunt dureroase. Realitatea eșecului nu trebuie negată, alungată sau ignorată. Durerea trebuie acceptată și interiorizată până când moaie inima și o curățește de motivațiile pământești. Și Isus Cristos a simțit din plin durerea respingerii repetate a poporului din Ierusalim. Nu s-a făcut că nu-l doare, ba chiar  a și plâns pentru consecințele acestor împotriviri. În anii `80 am fost de trei ori la Cluj ca să dau examen de admitere la facultate. Trei încercări, tot atâtea nereușite. A fost dureros, dar nu am îndulcit amarul cu expresia ”primul sub linia admișilor”, adică ”picatul eroic”. Durerea care își face bine lucrarea la nivelul sufletului conduce la consolidarea  unei trăsături de caracter foarte scumpă lui Dumnezeu, și anume, smerenia.

2. Eșecul aduce o doză de rușine. Incapacitatea de a te ridica la standardele sperate sau cerute te determină să te ascunzi, să nu te mai vadă ceilalți. Întâlnirea și privirea în față este foarte dificilă, mai ales la prima întâlnire. Nu știi ce să zici, cum să justifici, dacă să privești în jos sau în sus. Sentimentul acesta de jenă intensă este foarte greu de trecut pentru unii și atunci aleg calea izolării. Dacă știi persoane care au trecut prin eșecuri și nu i-ai mai văzut în ultima vreme, fă bine și caută-i tu. Când nu am intrat de prima dată la facultate a fost cum a fost, dar după al doilea eșec îmi găseam să vorbesc despre orice subiect era posibil în lume numai despre neintrarea la facultate nu. După a treia încercare eșuată mi-a fost și mai rușine, deși încercam prin toate mijloacele să arăt că nu este așa. Este normal să te simți o vreme rușinat , dar nu este normal să te consideri un ratat!

3. Eșecul nu înseamnă neapărat  un ”nu” pentru totdeauna. Dacă folosim filtrul de interpretare al ”ușilor închise sau deschise” am fi tentați să credem că eșecul sau eșecurile sunt „ușile închise” prin care Dumnezeu ne comunică interdicția spre  acea direcție. Cum va interpreta Peter Costea eșecul de la alegeri? Dar, cum vei interpreta tu faptul că votul tău nu a fost suficient? După trei insuccese la Cluj am crezut că pentru mine poarta facultății era închisă pentru totdeauna. Nu o vedeam pe cea de la Timișoara deschisă pentru că nu mă uitam într-acolo și nici nu mă mai credeam capabil s-o deschid. Eșecul repetat poate descuraja și complexa omul, dar îl poate și căli pentru consolidarea rezilienței interioare. Nu înseamnă neapărat că ceea ce nu te distruge te face mai tare, ci că ajungi să te deprinzi cu faptul că eșecurile sunt parte a procesului de învățare și maturizare. Această credință  a văduvei manifestată prin reziliență la eșecuri repetate este apreciată de Isus Cristos în Pilda judecătorului nedrept.

4. Eșecul nu anulează lucrurile bune și frumoase care l-au precedat. Peter Costea nu a depășit pragul electoral. În ziua votării mulți credincioși evanghelici și-au văzut de treburile lor ignorând mersul la urne. Și el și noi putem fi frustrați, amărâți și furioși de acest eșec dând vina pe ceilalți. Este cel mai copilăresc și nebiblic mod de a reacționa. Cu ocazia susținerii lui Peter Costea am văzut o mișcare unică, o mobilizare sănătoasă și coezivă a mai multor lideri evanghelici, lucru care nu s-a mai văzut niciodată până acuma – la această scară! Oameni de bine, oameni cu influiență, oameni care sunt destul de diferiți unii de alții, s-au coalizat cu această ocazie pentru a crea un front comun de susținere. Și lor li s-au alăturat alți oameni de bună credință care, chiar dacă nu au poziții de conducere, au avut putere de convingere. Această viziune a unității Trupului în diversitate și în acțiune m-a îmbucurat, m-a fericit. Sunt sigur că și cei din echipa de campanie a lui Peter Costea au văzut și trăit clipe frumoase și miraculoase în această campanie intensă și obositoare. Aceste arătări ale Duhului și experiențe încurajatoare nu trebuiesc anulate sau șterse de către norul negru al eșecului. În timpul pregătirii mele pentru admiterea la Cluj m-am deprins ca, atunci când simțeam că oboseala crește și productivitatea scade, să mă întind pe ceva tare (podea) și să ațipesc 5-7 minute. După 5 minute de somn simțeam nevoia să mă mișc sau să mă întorc, dar contactul cu podeaua tare durea și mă trezea. După luni de zile și ani de practică nu mai am nevoie de ceva tare, ci doar de 5-7 minute ca să adorm și mă trezesc fără ceas. Eșecurile mele repetate nu au avut puterea de a-mi anula acest obicei bun și sănătos.

5. Eșecul revelează neputința și limitarea. Este normal să avem vise, să luptăm pentru aspirații, să fim pentru progres și excelență. Este normal să aruncăm la bătaie toate resursele și energiile disponibile pentru a urca pe scara progresului sau a ierarhiilor sociale. Câteva succese și recompense considerabile ne dau senzația că toată lumea a ajuns la picioarele noastre.  Succesele rapide și neașteptate aduc cu ele o stare de euforie, pot crea o imagine de sine supraevaluată, pot induce o magie a invincibilității. Un eșec ne poate aduce cu picioarele pe pâmânt sau chiar în pământ. Un eșec ne poate aduce pe genunchi. Acceptarea limitărilor și neputinței este foarte dificilă pentru bărbați, mai ales pentru cei mândri. Eșecul scoate la iveală ceea ce mereu am căutat să ascundem, fața neplăcută a neputinței. Rușinea și neputința sunt nedespărțite, corodează puternic încrederea de sine și fac loby puternic pentru descurajare. Eșecul nu devalorizează, ci revelează limitările (din acel moment dat). Iar neputința și slăbiciunea sunt cadrul ideal pentru ca harul lui Cristos să ne fie îndeajuns.

prel diamAștept contribuțiile voastre (șlefuitori de diamante) pentru a lustrui cât mai multe fațete ale acestui diamant al eșecului. Fiți îndrăzneți și scrieți, cuvintele izvorâte din trăirea și umblarea voastră cu Dumnezeu pot aduce iluminare și eliberare pentru alții. Unii au trecut prin eșecuri și nu mai reușesc să vadă decât fațetele întunecate ale eșecului, iar inima lor s-a făcut dură ca și diamantul. Fiecare om are nevoie de contribuția celorlalți și a Duhului Sfânt pentru ca, după eșec,  inima să ne fie mai curată, mintea mai ascuțită și sufletul mai bun.

27
mai 2014
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns