Parada smereniei

Vrei nu vrei, în societate anumite structuri și cerințe sunt în viață și nu mor, indiferent cât ți-ai dori tu aceasta. Copii trebuie să se supună părinților, subalternii trebuie să se supună șefilor, cetățenii trebuie să se supună polițiștilor, etc.
Prin miracolul nașterii din nou, te trezești în societatea lui Dumnezeu, care este biserica locală. Aici iar dai de structuri, și deci implicit de | continuă să citești »

03
ian. 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Ordinea sociala si dubla supunere

Supunerea este forma principală de exprimare a smereniei.
Supunerea de bună voie, din convingere nu din obligație, este este lucrul de dorit în umblarea creștină. În prima sa scrisoare, apostolul Petru încearcă să modeleze un comportament exemplar și demn de identitatea și de Dumnezeul pe care Îl slujesc. Având în vedere dubla apartenență a celor din poporul lui Dumnezeu, aceea de membrii ai unei națiuni sfinte, alese de dumnezeu și apoi ai etniei de care aparțin, apostolul îi îndeamnă să trăiască în mijlocul Neamurilor întrun mod care face cinste lui Dumnezeu.
„Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul” 1 Petru 2:13
Popoarele au forme de organizare, structuri sociale și de autoritate. În vremea lui Petru forma de conducere a statului era | continuă să citești »

03
ian. 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Intai a fost coborarea!

Călător din lumea aceasta – spre cele veșnice, bine ai pășit alături de Cristos și de alții, pe calea smereniei.
Smerenie înseamnă să-ți supui voința intenționat față de voința unei alte persoane.
Dumnezeu Fiul s-a smerit și a aceptat să facă voia lui Dumnezeu Tatăl.
„Căci m-am coborât din cer, nu să fac voia Mea, ci voia Tatălui din cer”. Ioan 6:38
Smerenia presupune o coborâre voluntară, o renunțare intenționată la poziție și privilegii de dragul cuiva.
De la iesle la cruce, Fiul a umblat pe calea smereniei. Întâi a fost coborârea.
Apoi,

| continuă să citești »

02
ian. 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Smerenie si mangaiere sau cine l-a vazut pe Tit?

Azi, 31 ianuarie, încheiem această primă lună a anului 2011.
Am anunțat că în fiecare lună (asemănarea cu pomul vieții) vom aborda o virtute creștină și un păcat asociat, obținut prin contrast. În luna ianuarie am abordat virtutea smereniei și păcatul mândriei. În luna februarie vom aborda curajul și frica. Dacă ne (vă) vor mai veni idei, ilustrații despre smerenie și mândrie vom mai posta, sau vom aduce ofrande, pe acest subiect … dar, vor apărea grupate tot în luna ianuarie.

Există o așteptare nemărturisită, a celor ce umblă cu Dumnezeu; o dorință ascunsă a inimii și anume, ca viața lor evlavioasă să fie una pașnică; să trăiască în armonie cu toți, să ducă o viață liniștită la muncă, în familie și la biserică. Mai ales la biserică! Biserica, adunarea este pentru unii, singurul loc în care poate fi experimentată picătura de cer – aici pe pământ. În rest este iad: iad la servici, iad acasă. Iad la servici cu șefi imposibili de mulțumit, iad la școală cu profesori corupți și colegi invidioși… | continuă să citești »

01
feb. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Liderul de nivelul 5

Unul din primele lucruri pe care le-am aflat când am ajuns în armată, și ne-a fost repetat în glumă, cu răutate și cu ironie de către unul din caporali, era că intraserăm viței pe poarta cazărmii și, la final, urma să ieșim boi pe poarta cazărmii! Procesul devenirii, avansării, maturizării noastre era clar în mintea gradaților noștri. Noi, pifanii, tunși la zero ne uitam confuzi și nevinovați la ei, ca vițeii la poarta nouă. Tratamentul neomenesc aplicat de către tablagii și epoleți ne-au făcut să credem că toți a.p.v.-iștii (armată pe viață) au același comportament  dur, arogant și animalic cu soldații. Aceasta până când am intrat în contact cu … | continuă să citești »

29
ian. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII 5 Comments

Libertate și supunere

Supunerea văzută prin ochelarii mândriei este mai degrabă percepută ca și slăbiciune.
Ajustarea, acomodarea la cerințele altora este percepută ca o lipsă de personalitate, o libertate subjugată, sacrificată. Cel care domină, care decide și se impune are libertate.
Cel care se supune, care ascultă și se conformează și-a pierdut libertatea.
Ed Cole în cartea sa, „Bărbați tari în vremuri de restriște„,  este de altă părere. | continuă să citești »

28
ian. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Vulnerabilitate

Erau patru.
Patru băieți care creșteau și visau împreună.
Patru adolescenți tumultoși și magnifici  dintr-un oraș minier din România.
Cărările vieții i-au despărțit: unul a ajuns în Grecia, altul în Germania, altul în Belgia și altul în … România. Cel rămas în România a găsit calea îngustă a Vieții și s-a pocăit de cărarea largă. Anul trecut, în vară, după multă vreme, s-au revazut toți patru – în țară. Era penultima dată când erau toți patru împreună.

Săptămâna aceasta vor fi iarăși împreună … | continuă să citești »

28
ian. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Nesupunere sfantă

Oamenii smeriți sunt de cele mai multe ori, oameni supuși.
Oamenii supuși ajung, nu de puține ori, suspuși. Celor smeriți, Dumnezeu le dă har.
Oamenii supuși sunt cooperanți, abordabili, săritori (nu la beregata) în ajutorul altora. Oamenii smeriți respectă pe cei mici și pe cei mari, pe cei educați și pe cei neșcolați, pe angajați și pe patroni, pe rromi, pe mexicani, pe români.
Cei smeriți sunt atenți la cugetul celor slabi și nu-și permit libertăți neînțelepte.
Cei smeriți respectă legile și autoritățile, care reprezintă statul.
Oamenii supuși respectă legile și autoritățile până când | continuă să citești »

26
ian. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Supunere si impotrivire

De ce am ales tandemul smerenie – mândrie pentru luna ianuarie?
Din mai multe motive.
Primul a fost legat de o sărbătoare mai neglijată în unele cercuri (prietenii știu de ce si unde), botezul Domnului Isus.
Sărbătoarea stă, cronologic, la coada sărbătorilor de iarnă; pentru unii, revelionul este climaxul sărbătorilor.
Pentru bobotează abia dacă mai rămân câteva resturi de cozonac, entuziasm și spiritualitate.

În apele Iordanului Unul se supune …
În apele Iordanului unul se împotrivește …
În apele Iordanului, peste Cel supus, cel de Sus coboară! | continuă să citești »

26
ian. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Mandria ratei salbatice

Un stol de rațe sălbatice zburau pe deasupra unei ferme agricole.
Un țăran care lucra la fermă își ridică privirea spre cer și observă ceva neobișnuit.
Două rațe sălbatice zburau ținând cu ciocul o bâtă din lemn; de mijlocul bâtei, era agățată cu ciocul o rață care avea o aripă frântă. Mirare mare pentru țăran, care nu-și putu ține mirarea și curiozitatea pentru el, și strigă de-l auziră și rațele:
– A cui a fost oare ideea aceasta?
– A meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeea! – zise rață rănită și porni cu viteză spre pământ!

24
ian. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments