Oameni ca noi si … voi!

Nu aș putea spune că familia mea a fost, în copilărie și tinerețe, o familie ospitalieră.
Când mă gândesc la ospitalier, mă gândesc la a avea invitați la masă pe o bază regulată și la a găzdui ocazional musafiri care stau și dorm peste noapte. Nu am fost printre săracii satului și nici printre cei văzuți ca fiind răutăcioși, certăreți și egoiști. Dimpotrivă, eram destul de înstăriți și ajutam pe mulți cu o inimă generoasă. Cu toate acestea nu știu să | continuă să citești »

04
Iul 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Ospitalitatea americana

Am mai fost plecat în țări străine și până în 1996.
În general vizitele au fost organizate de persoane cu care avusesem un grad oarecare de cunoaștere – atunci când ele au fost la noi în țară. Până atunci vizitele înafară nu au fost lungi și de fiecare dată am fost găzduit în casele cunoștințelor noastre creștine.
Când însă am ajuns în Atlanta, în februarie 1996 – înainte de Jocurile Olimpice, | continuă să citești »

01
Iul 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Ospitalitate si bunatate

Am găsit niște versuri de Dan Andrei Aldea care fac legătura între ospitalitate și bunătate.
Iată câteva observații despre ospitalitate:
1.Omul bun este și un om ospitalier!
2.Drumețul este un om în nevoie, de nevoie!
3.Musafirii alungă tristețea gazdei – și gazda are o nevoie! | continuă să citești »

31
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII 1 Comment

Vaduvele fara nume

Ai fi surprins să observi ce rol important joacă văduvele, una din cele mai dezavantajate categorii sociale, în economia lui Dumnezeu. Încearcă un exercițiu de memorie și caută în mintea ta exemple și situații în care Domnul Isus Cristos a lăudat o văduvă sau a făcut ceva special pentru ea. Luând, de exemplu, capitolul 7 din narațiunea evangheliei lui Luca putem observa câteva miracole făcute de Domnul pentru niște anonimi (sutașul, văduva și alți bolnavi fără nume). În centrul capitolului apare figura proeminentă a lui Ioan Botezătorul –cel mai mare născut dintre femei, acum neputincios și confuz. Un aspect care te pune pe gânduri este acesta: de ce Domnul înviază fiul unei văduve anonime dintrun sat neînsemnat (electrizând la culme așteptările și speranțele mesianice), vindecă boli incurabile la bolnavi anonimi iar pentru | continuă să citești »

29
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII 1 Comment

Oaspetele si sfatul incomod

Unii urmași ai lui Cristos și-ar dori foarte mult sa fi trăit în vremea Domnului Isus, să fi fost martori oculari la predicile, minunile și învățăturile Sale. Presupoziția lor este că dacă ar fi trăit atunci, multe din întrebările și dilemele lor ar fi fost rezolvate, că lucrurile erau mult mai clare atunci, dată fiind prezența lui fizică și posibilitatea de a fi întrebat direct, decât sunt ele acum. Unele aspecte nu erau mai clare atunci, după cum nu sunt mai clare nici astăzi – doar unora li se par toate clare.
Să luam cazul ospitalității.
Domnul nu a refuzat invitația nimănui de fi musafir la el acasă!
L-au invitat farisei: s-a dus la ei acasă.
L-au invitat vameși, | continuă să citești »

20
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Un oaspete inconfortabil

Sunt case și familii dragi.
Când te gândești la ei te gândești la familii ospitaliere, la locuri unde ești bine primit, oricând și oricum, anunțat sau neanunțat.
Domnul era pe drum, în misiune cu ucenicii Săi.
Pe la începutul capitolului 10 din Luca, i-a trimis și instruit pe ucenici să caute case ospitaliere și acolo să stea pe toată perioada misiunii în acea așezare. Casa ospitalieră devenea astfel baza, centrul de operațiune pentru întreaga așezare, epicentrul manifestării împărăției lui Dumnezeu în mijlocul acelor oameni.
Domnul Însuși era pe drum, în misiune cu ucenicii Săi.
Și nu erau puțini.
Cine-i va primi ca să-i ospăteze? | continuă să citești »

20
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Adunarea ospitaliera

Adunările creștine din zona rurală au punctele lor forte și slabe. Membrii se cunosc între ei, își știu istoria familiei întinsă pe decenii și generații. Ei știu când cineva străin a venit la adunare.
Nu tot așa este la oraș, în adunările mai mari, unde frații și surorile nu se cunosc unii pe alții.  Unii se uită la alții și nu știu care sunt gazde și care musafiri; la unii, nici nu le pasă. La alții, da! Cum arată și ce face o adunare ospitalieră?
După mine, o biserică ospitalieră este aceea în care nici Domnul Isus, oricât ar fi de bine deghizat, | continuă să citești »

18
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

„Copiii”ospitalitatii

Biserica primelor secole și-a păstrat distanța și distinctivitatea față de structurile politice și sociale deoarece nu era acceptată ci, doar tolerată de către stat. Credincioșii reprezentau, uneori, o minoritate persecutată care se aduna în case particulare și aflată întro migrare continuă. În acest context practicarea ospitalității de către credincioșii proprietari de case a fost esențială pentru păstrarea identității bisericii și purtarea de grijă față de membrii ei.
Convertirea împăratului Constantin, secolul 4, a schimbat radical | continuă să citești »

15
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Mesele de dragoste și ospitalitatea

La începuturile creștinismului ospitalitatea era o practică așezată la intersecția dintre biserica locală și casa particulară. De fapt casa unei familii oferea, nu numai cadrul ospitalier pentru adunarea de credincioși care formau biserica locală ci și pentru străini, săraci, lucrătorii creștini itineranți. Cum creștinii dintro biserică locală serveau, de multe ori, masa împreună, agapele -mesele de dragoste deveneau contexte ospitaliere strategice pentru membrii bisericii și pentru categoriile sociale marginalizate. Aceste mese de dragoste erau răspunsul comunității bisericii la nevoile celor săraci și o reflexie a frumuseții relațiilor transformate care transcende distinctivitățile relațiilor sociale. Iar mesele de dragoste erau strâns asociate cu Cina Domnului. | continuă să citești »

13
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Am fost strain

Sunt cunoscute exemplele de împărați sau domnitori care voiau să cunoască pe viu realitatea vieții trăită de către poporul lor. Pentru a putea face aceasta ei renunțau la straiele și gărzile asociate statutului lor, se deghizau în oameni de rând și făceau „baie de mulțime”. În felul acesta împăratul putea trece de informațiile prelucrate și cenzurate de către consilierii săi, iar cel din popor nu știa niciodată când cel cu care interacționa era un străin, un om obișnuit sau împăratul însuși. Renunțarea temporară la statut și deghizarea era un procedeu sigur de verificare directă a stării de sănătate a națiunii. | continuă să citești »

13
Iul 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments