Citind o carte plicitisitoare

Măcar o dată, dacă nu și de mai multe ori, în viața de credință ai luat decizia de a citi biblia de la Genesa până la Apocalipsa. Și ai început să citești cu sârg primele zile ba, chiar săptămâni. Mai încurcai numele personajelor între ele dar, nu conta prea mult. Conta că înaintai prin istoria bibliei, călare sau pe jos . Te minunai de intervențiile lui Dumnezeu în istorie, de conectarea personajelor cu Dumnezeu, de slăbiciunile figurilor centrale, de răbdarea lui Dumnezeu, de coborâșurile și urcușurile narațiunii. Tocmai te-ai obișnuit cu o anume cadență a cititului când ajungi întro zonă aridă, nisipoasă, unde piciorele fac eforturi mari dar, înaintează greu. Este zona în care preoții și leviții sunt instruiți până la cel mai mic detaliu în munca lor strategică și de rutină. Ai intrat în cartea Levitic: manualul de lucru pentru preoți și leviți. Citești și este greu să înțelegi pentru că termeni noi, nefolosiți în limbajul uzual, abundă la fiecare rând. Este ca o citire în alte limbi :-). Citești și nu înțelegi ce citești! Ai nevoie de traducători – comentatori, oameni care să-ți interpreteze ce scrie acolo. Și mai ai nevoie de o dispoziție sufletească de a stărui în înțelegerea semnificației acestor termeni și concepte antice și de demult și în a găsi aplicații pentru omul modern sau, postmodern sau, postcreștin.
Prin detalii, secvențele și structura lucrurilor din această carte Dumnezeu descoperă adevărurile Sale slujbașilor de la templu dar și omului de rând, care nu era interesat atât de manualul de lucru cât în a face lucrurile așa cum Domnul Dumnezeu le cere și le vrea. În rândul jertfelor, darurile aduse de bunăvoie, apar jertfele de mulțumire ( sau de pace), Levitic 3:1-17. Ele erau semnul mulțumirii pentru binele făcut de Dumnezeu închinătorului. Dacă ne uităm la secvența, cronologia jertfelor atât în cartea Levitic dar și în alte cărți, de exemplu în Numeri 10:10, putem observa că jertfele de mulțumire vin întotdeauna după jertfele de ispășire, jertfele de vină. Această cronologie și „căsătorie” mi se pare remarcabilă! Era greu, dacă nu chiar imposibil ca evreul închinător să nu priceapă mesajul: ispășirea pentru păcat era prioritară, iar mulțumirea – celebrarea împăcării era inseparabilă de ispășire. În sensul acesta am folosit termenul căsătorie, că cele două categorii de jertfe sunt vizibile constant împreună în relatările biblice.
În această carte plictisitoare pentru unii, se pun bazele tiparului mulțumirii, celebrării atât pentru preot și levit cât și pentru omul de rând. Dacă jertfele de ispășire erau obligatorii pentru ispășirea și îndepărtarea păcatului celui vinovat de călcarea legii, jertfele de mulțumire erau și ele la pachetul „obligatoriu”. Un om iertat de păcate, era un om care trebuia să devină mulțumitor și eventual, mulțumit. Sigur că sună ciudat pentru cei neavizați dar, pe măsură ce ne pătrunde obiceiul și duhul mulțumirii și recunoștinței, cuvintele lui Pavel din 1 Tesaloniceni 5:18 încep să aibă sens și credibilitate.

19
apr. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns