Cum arată arborele tău genealogic?

Nu am prea sesizat, la noi în țară, ca atunci când intri în casa cuiva să dai cu ochii de înaintașii acelei familii. Mai degrabă am văzut acest lucru în muzee  sau casele aristocraților decât în casele obișnuite. Când am vizitat Anglia și mai apoi Statele Unite am observat că unele familii aveau în sufrageria lor un colț cu tablouri aparținând celor dragi, care au plecat spre cele veșnice. Acel colț ”sfânt” al casei era un mod de a cinsti și comemora trecutul și predecesorii. Pentru unele familii, legăturile cu trecutul sunt o amintire și un tezaur prețuit; arborele genealogic este un prilej de mândrie și bucurie. Pentru altele, legăturile cu trecutul sunt rupte sau pierdute în praful uitării, arborele cu strămoșii este îngropat în negura durerii. La unii, trecutul cu prezentul conviețuiesc în armonie și la locul lor. La alții, doar prezentul contează, trecutul poate să moară singur.

Prima dată când am fost impresionat de un arbore genealogic a fost atunci când am vizitat Castelul Schonnbrun din Viena. Tablourile tuturor înaintașilor împăratului erau agățate pe un perete, după șablonul unui arbore de familie –  genealogic. Pentru mine erau doar niște tablouri, pentru alții au fost persoane în carne și oase, cu voință și destin. De ce găsim oare tablouri cu predecesorii mai mult în casele regale / aristocratice, muzee și instituții sociale și mai puțin în casele particulare? De ce ne rupem de trecut și ne ”căsătorim” doar cu prezentul și viitorul? De ce întoarcem spatele predecesorilor și ne focalizăm 100% pe urmași?

Evanghelistul Matei, fostul vameș, își începe scrierea sa cu arborele genealogic al lui Isus Cristos. Arborele familiei lui Isus este o înșiruire de nume de bărbați (unii arhicunoscuți iar alții anonimi) printre care s-au strecurat și câteva femei. Rădăcinile arborelui lui Isus, menționate de Matei, duc până la Avraam; cititorii lui erau predominant evrei. Mențiunea din Matei 1:17, cea cu 3 x 14 neamuri de la Avraam până la Cristos, ne indică faptul că istoria nu curge haotic, ci are un plan și un sens al ei stabilit de către Creator. Cunoașterea și prețuirea înaintașilor este un mod de a cinsti suveranitatea lui Dumnezeu și de a-i respecta planul Său.

Mă gândesc la mine și la casa mea. Este nouă , nu are legături cu trecutul. Este nouă – de 20 de ani, dacă se mai poate numi nouă și nu avem nici-o poză sau tablou în sufragerie. Nu avem poze nici cu noi, ce să mai avem cu alții! Steluța a tot vrut să facem poze pe unde am umblat. Eu, nu. Avem câteva, cu noi, dar nu sunt la vedere. Poze cu înaintașii nu avem. Arborele familiei noastre nu este ca un pom, ci ca doi pari, unul lângă altul. Este mai greu de imaginat! :-)

Am un prieten, îl cheamă Cornel. Primele dăți când ne-am întâlnit nu am fost  atent la faptul că numele său este Alba. Ulterior, am făcut conexiunea cu cărțile de istorie și ducele de Alba și i-am spus, în glumă, că are origini nobile. Se pare că are. Cornel a făcut cercetări și rădăcinile strămoșilor săi duc spre familii cu rang nobiliar din Spania. Comuniștii au avut de grijă să șteargă titlurile nobiliare și să  niveleze piscurile aristocratice. Toți a trebuit să ne recăpătăm origini  sănătoase, adică din solul clasei muncitoare. Măreția trebuia uitată, iar micimea trebuia înălțată. Gloria trecutului trebuia aruncată în groapa istoriei. Nu cred că astăzi, facem ceva mult mai bun decât au făcut ei. Este trist, dar adevărat!

Arborele lui Cornel ajunge până la ducele de Alba. Arborele lui Isus, scris de Matei, ajunge până la Avraam. Arborele familiei regale române duce până la principele Karl – Anton de Hohenzollern. Arborele familiei mele, pe linia mea, duce până la bunica Raveica! Dar, arborele familiei tale până unde duce și cum arată?

S-ar putea să nu te poți mândri cu înaintașii tăi; s-ar putea să nu-i cunoști sau să-ți fie chiar rușine de ei. S-ar putea să te consideri inferior, chiar complexat de originile tale. S-ar putea să-ți fi dorit să te fi născut într-o altă familie, într-o altă țară sau alt continent. S-ar putea să nu fii prea mândru de ce scrie atunci când te uiți în buletin (sau card de identitate).

S-ar putea însă să nu știi faptul că ”rădăcinile” copiilor lui Dumnezeu duc departe de … tot! S-ar putea să fi uitat că ești născut din nou, că ai și o altă familie și un Tată ceresc. S-ar putea să fi uitat că ești născut din nou, că ai un frate și Domn, pe Isus Cristos! S-ar putea să fi uitat că acest Domn are un domeniu împărătesc etern numit ”în Cristos”.S-ar putea să fi uitat că ai fost ales încă înainte de întemeierea lumii ca să fii pus de-oparte pentru El. Efeseni 1:4
S-ar putea să nu fii realizat că arborele tău genealogic duce dincolo de părinții și bunicii tăi, dincolo de Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara sau Ștefan cel Mare, dincolo de Decebal sau Traian, chiar și dincolo de Adam și Eva.

Arborele celui născut din nou duce până în eternitatea trecută, învăluită în dragostea și alegerea Lui.
Nu există o naștere și o alegere mai nobiliară decât aceasta! Nu există origini mai sănătoase și mai nobiliare decât acestea!
Am fost creați cu demnitate divină și ni s-a dat un scop nobil în viață pentru că am fost născuți de sus și chemați să fim sfinți și preoți – de viță împărătească!

13
Iun 2013
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII 2 Comments

2 răspunsuri la “Cum arată arborele tău genealogic?”

  1. chivuta spune:

    ” Arborele celui născut din nou duce până în eternitatea trecută, învăluită în dragostea și alegerea Lui.
    Nu există o naștere și o alegere mai nobiliară decât aceasta!
    Nu există origini mai sănătoase și mai nobiliare decât acestea!
    Am fost creați cu demnitate divină și ni s-a dat un scop nobil în viață
    pentru că
    am fost născuți de sus și chemați să fim sfinți și preoți – de viță împărătească!”

    Ce extraordinar !!

    Ma mandresc cu radacinile mele , cu inaintasii mei, cu bunicii ( cum zicea un var de-al meu despre bunici ” ctitori de biserici si orfelinte”) si prea des uit esentialul si ma amarasc si ma framant cand eu chair sunt de Vita Imparateasca si Imparatia e vesnica!!

    Iti multumes Gili!

Lasă un răspuns