Unii oameni au venituri satisfăcătoare.
Ei au un câștig stabil și suficient pentru un trai decent.
Nu se huzuresc în lux, dar nici nu-și fac griji penru ziua de mâine.
Alții însă, au cheltuielile pe măsura veniturilor și trăiesc de la o lună la alta.
Fiecare lună este o lună de supraviețuire. Cheltuielile neprevăzute dau peste cap alcătuirea și administrarea bugetului subțire. Trăirea constantă în acest „suspans financiar” crează spații pentru vulnerabilizare la locul de muncă.
Curăția, pocăința și integritatea la locul de muncă este un domeniu critic pentru orice credincios, ucenic al lui Cristos. Locul de muncă ne ocupă o mare parte din viață și este determinant în formarea sau deformarea credinței noastre. Locul de muncă poate fi locul frustrării și nemulțumirii noastre, locul în care căutăm forme de compensare sau de atenuare a nemulțumirii.
Ioan Botezătorul a știut lucrul acesta. Deși a fost un om mai izolat social, a știut să ofere sfaturi și îndrumări practice legate de manifestarea pocăinței la locul de muncă.
Unele slujbe și poziții pun oamenii în poziții de autoritate care le permit să ia decizii și să folosească mijloace de constrângere pentru a obține beneficii suplimentare.
Expresia cu care ne scuzăm azi gestul viclean este: „La tăți ni-i greu!”
Ioan i-a învățat, la catecheză, pe soldați (luca 3:14) să fie mulțumiți cu lefurile lor, să-și țină în frâu, sub control, dorința de a-și folosi poziția și forța pentru câștiguri suplimentare, murdare. „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.”
Amenințările și învinuirile false erau „accesorii” la îndemâna soldaților cu care abuzau de poziția și autoritatea lor pentru a dobândi un câștig nedrept, pentru a-și domoli nemulțumirea față de lefurile lor.
Fiecare slujbă, loc de muncă are „accesorii” care permit sau favorizează, mai mult sau mai puțin etic, obținerea de facilități sau câștiguri suplimentare. Aceste facilități sau beneficii pot fi la vedere-vizibile oamenilor sau ascunse – invizibile celor mai mulți.
Cel mai dificil este cu cele ascunse, cele care par a rămâne invizibile, pentru că ele sunt tentante. Faptul că sunt doar secretele tale iți dă senzația de invincibilitate …dar, conștiința ta știe și te mustră, te învinuiește. Așa că mintea va trebui să „te scoată basma curată” și va da vina pe alții, pe faptul că sunt insensibili la nevoile tale. Și apoi, este dreptul tău, responsabilitatea ta să faci ceva ca să ajungi mai mulțumit. Mintea te minte ca să poți fi mulțumit și liniștit. Dar, acestea nu țin mult: nici mulțumirea, nici liniștea.
„Daniel a hotărât în inima lui să nu se spurce cu …”
Trebuiesc luate hotărâri radicale și ferme de a nu ne spurca inima nemulțumită sau potențial nemulțumită, cu venituri obținute nedrept, la limita eticului.
Dacă nu ne suplimentăm veniturile cu accesorii omenești, firești creăm spațiu pentru purtarea de grijă suverană, supranaturală a lui Dumnezeu.
Cultivarea mulțumirii ne face mai puțin vulnerabili la locul de muncă, mai capabili și hotărâți să urmărim cu asiduitate, întâi binele comun și apoi binele personal.