Despre mama pot spune …

Această lună nu este luna martie.
Despre mama cred că se poate scrie  în orice lună.  Ea nu se supără, iar nouă ne face bine. Când am făcut exercițiul cu băieții și bărbații, în care trebuia să listăm câteva trăsături, valori sau practici pe care le apreciem la mamele noastre, nu a fost nici unul care să aibă ezitări, să ceară timp de gândire, să se ia după ceilalți sau să aibă puține lucruri de spus.

Mamele ocupă primul loc în viața băieților și lucrul acesta este bun, pentru o vreme. Apoi ele trebuie să fie suficient de înțelepte și curajoase ca să dea drumul băieților spre următoarea femeie din viața lor. Sunt multe și nenumărate lucruri bune care se pot spune despre mama, dar trăsătura care se regăsește în toate listele și întodeauna între primele locuri este spiritul de sacrificiu al mamei. Iar acesta este imediat flancat de o altă trăsătură dominantă a mamei, dragostea. Puține mame nu au aceste două caracteristici, acelea sunt excepții. Fie au fost bolnave și au avut ele nevoie de îngrijire, fie și-au abandonat copiii și și-au văzut de necazurile și viața lor.

Ca să știți despre cine vorbesc, v-am adus o poză cu părinții mei, făcută pe când erau miri.

20130718_182939

Pe mama a chemat-o Maria. Ea a plecat la Domnul exact la o săptămână după ce a plecat tata. Mama a fost cu 13 ani mai tânără decât tata. Eu am fost al doilea băiat. Am venit la 8 ani după fratele meu mai mare, Nicu.

Trebuia să fiu fată, dar nu le-a fost dat.

În ziua de 15 septembrie, anul 1961, berzele au adus
în comuna Tulca numai băieți și pe toți i-au chemat Gheorghe. Moașa, supărată pe lipsa de creativitate a mamelor, a arătat spre mine și a decretat: ”Nu mă interesează ce scrie în certificatul de naștere, eu îl voi chema ca și pe fiul meu, adică Gili.” Mi-a plăcut acest nume, n-am avut probleme cu el, până când am crescut mare și am ajuns în prima zi de armată. Dar aceasta este o altă poveste …

Despre mama mea pot spune că a fost …
1. harnică și determinată.
Când mergeam cu toții la sapă, noi ne luam fiecare câte un rând iar mama își lua două! Fiind cel mic, își lua rândurile de lângă mine, ca să mai dea din când în când și pe rândul meu. Nu numai că era înaintea noastră, dar ne mai și îndemna la viteză: ”Să umble sapa aceea la voi, că nu vreau să ne prindă amiaza aici în mijlocul holdei!” Ea avea două job-uri: era CAP-istă ( adică membră a Cooperativei Agricole de Producție Tulca) și croitoreasă. Așa se întâmpla că trebuia să-i suplinesc muncile ei, pe care nu le mai putea face la bucătărie și pe lângă casă.

2. econoamă, fără a fi zgârcită.
Bunicii mei dispre tata au fost chiaburi, adică înstăriți. Dar, odată cu colectivizarea s-au nivelat veniturile.
Cu toate acestea, am dus-o bine material pentru că tata avea un salar fix, iar mama mai făcea cu croitoria încă atâta.
Mama îmi spunea: ”Știu că nu-ți place să speli atâtea vase și să faci curat prin casă, dar cu banii pe care îi fac eu putem trăi bine, în timp ce banii lui taică tău îi punem la economii, la CEC. Administra înțelept banii și resursele, iar din când în când, mergeam la oraș. Acolo aveam momentele de răsfăț, căci mama zicea: ”De fumat – nu fumăm, de băut – nu bem, atunci ne putem permite din când în când să fim indulgenți cu noi înșine”.

3. darnică și săritoare în ajutor.
În sat se cunoștea toată lumea. Unii erau mai înstăriți, alții mai săraci. La clientele mai sărace, mama nu le lua bani pentru hainele cusute. Dacă auzea că cineva are probleme sau o duce greu, le trimetea câte un plic sau un pachet. Eu eram ”poștașul” și aveam consemn să nu suflu nimănui o vorbă despre misiunea mea. Îi plăcea să facă lucrurile discret, ca să nu afle lumea.

4. ne-a ținut din scurt, dar ne-a oferit și libertate.
Un exemplu care vi-l menționez este acesta: noi, băieții, voiam dans și discotecă iar ea voia să mergem la adunare. Ne-a impus ca duminca dimineața să mergem la biserică, dar seara eram liberi să mergem la căminul cultural. Poare crezi că nu se poate așa ceva, dar să știi că se poate. Am încercat eu și a mers, câțiva ani. Apoi, gata cu ambivalența!

5. cu inițiativă în slujire.
Înainte de a pleca undeva, la vre-un eveniment, mă pregătea: ”Cască ochii, observă ce se întâmplă în jurul tău și dacă vezi că trebuie făcut ceva, nu aștepta să fii rugat, ci pune-te și fă acel lucru”. Am văzut-o pe ea făcând aceste lucruri și mi-a fost ușor apoi să fac la fel. Nu conta pentru ea că era o muncă de jos, o făcea cu demnitate și cu naturalețe. Părea că este de când lumea în acel loc.

Mama ”a plecat” prea repede după tata.
Nu am mai apucat să ne spunem (multe) lucruri.
Ce poți spune și scrie tu despre mama ta?
Petrece un timp de reflectare la rolul și imaginea ei în viața ta.
Mulțumește lui Dumnezeu pentru ostenelile ei.
Dacă mai trăiește, găsește un prilej în care să stați de vorbă despre lucrurile care le apreciezi la ea.
Cinstește-ți mama apreciind ceea ce este și a făcut pentru tine!

Poate ai nevoie de un cadru stimulator pentru a te gândi la ea sau la amândoi părinții. Lucrul acesta îl făcea sufletului meu poezia lui Adrian Păunescu și cântecul interpretat de Ștefan Hrușcă – Rugă pentru părinți. ”Cât mai suntem, cât mai sunt
Mângâiați-i pe părinți!”

Îmi place și dedicația făcută de scriitorul Octavian Paler, în cartea sa  ”Aventuri solitare”, publicată în 1996:
”Închin această carte părinţilor mei, care n-au văzut niciodată marea şi au cunoscut doar aventura sacrificiului, amintindu-mi că nu le-am spus, când trebuia, cât de mult i-am iubit.”

19
iul. 2013
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII 6 Comments
TEME

,

6 Responses to “Despre mama pot spune …”

  1. Magda David spune:

    Foarte fain si sensibil ce ai scris, Gili ! Am citit si recitit afirmatia ta:”Mamele ocupă primul loc în viața băieților”. Baiatul meu mijlociu, Stefan, e mult mai atasat de tatal lui si chiar mi-a zis intr-o zi:”Mie nu-mi plac mamele, eu as vrea mai multi tati.” La ce tata fain are, nici nu ma mir ca ar vrea mai multi dar mi-ar placea ca intr-o zi sa scrie si el asa frumos despre mine. Si daca se poate, sa o faca cat sunt inca in viata. Dar afirmatia asta ma obliga sa scriu si eu despre parintii mei. Sper sa-mi fac timp pentru asta. Multumim pentru provocare.

  2. Darius spune:

    Nu am cunoscut-o pe mama ta…dar o vad foarte bine in tine.
    Din pacate mama face parte din exceptii. Ea si tata au petrecut foarte mult timp rafuidu-se unul cu altul.
    Dar am sa fac exercitiul propus de tine si am sa revin cu punctele ei forte.

    • Gili spune:

      La acest gen de exerciții trebuie să-i facem să coopereze pe cei doi care se țin la distanță în noi, adică adultul și copilul din noi!

  3. Nico spune:

    Adevarata incursiune in trecut. Multumesc. E revigorant de-a dreptul. E ca un dus rece dar atat de necesar! Cuvinte frumoase avea si ea despre voi, baietii ei. Si cat de mandra era! Si cate rugaciuni a inaltat pentru voi doi. De aici lipsa ambivalentei 🙂
    Slava Domnului pentru ca pot sa vorbesc despre mama mea la prezent. E un om frumos, rabdator, altruist. Un exemplu de om dedicat care slujeste pana la capat. Slujeste altora pana la epuizare. Din dragoste. Si se roaga. Simt. Sunt unde sunt si ceea ce sunt datorita rugaciunilor ei si ale bunicii.
    Vreau intelepciune sa stiu sa-i rasplatesc.

Lasă un răspuns