Inevitabil NU va fi bine!

Ascultătorii de muzică ușoară românească sunt familiarizați deja cu unul dintre cele mai difuzate cântece românești. Cântecul este unul foarte îndrăgit și interpretat de o cântăreață  cunoscută, Andra . Cântecul, unul antrenant și bun (zic eu – deși o să mă contrazic, mai încolo) abordează relația de dragoste și se intitulează ”Inevitabil va fi bine”.

La refren cântecul spune așa:
”Și vorba vine
Atâta timp cât ești cu mine
Inevitabil va fi bine
Aaa…
Și vorba vine
Nu-ți face griji lasă pe mine
Inevitabil va fi bine.”

Versurile au și un atac frontal adus pesimiștilor și celor neîncrezători în capacitatea mesianică a partenerei de a duce orice lucru la un sfârșit bun.
”Oo și am văzut mulți pesimiști ca tine
Da, dupa rău vine bine
După rău vine bine,
Întotdeauna

Oo și poate simți că prea mult nu mai ține
Da, dupa rău vine bine
Da, dupa rău vine bine
Întotdeauna!”

Melodia este jucăușă și dansantă, emană energie și bucurie.
Mesajul încurajează, ridică moralul, oferă speranțe și infuzează încredere în viață.
Viitorul va fi întotdeauna bun, promite cântecul.
Cum să nu te culci seara cu un astfel de cântec în minte și inimă?
Cum să nu te scoli dimineața cu el în urechi?
Nu avem oare nevoie de o doză repetată de optimism?

Să facem puțin o divagație spre filmele noastre, cele de fiecare zi, cele cu happy end.
Filmele cu happy end – sfârșit fericit sunt pentru adulți ceea ce sunt poveștile pentru copii.
Poveștile sunt narațiuni lungi cu final brusc și fericit, tocmai bune pentru adormit copiii.
Poveștile, ca și filmele, ne fac tuturor viața mai frumoasă: ne inspiră, ne îmbărbătează, ne încurajează să visăm frumos!
Nu avem oare nevoie de o doză repetată de optimism și visare?

Cred că filmele cu final fericit și cântecele gen ”Inevitabil va fi bine” sau ”Everything is going to be alright” au, pe lângă doza minimă de optimism, o doză maximă de  iluzie  – percepție denaturată asupra realității. Ele au în comun faptul că proiectează un viitor de dorit care alimentează așteptări nerealiste de la alții, de la viață și de la Dumnezeu. Poveștile, filmele și evanghelia prosperității sunt preocupate excesiv de  binele, împlinirea și finalul fericit al omului. Pe baza unor citate selectate din biblie, unii chiar cred că finalul fericit este semnul exclusiv al binecuvântării lui Dumnezeu.

Dar, cine ne definește fericirea? Basmele, filmele – cultura sau biblia?
Cine ne definește finalul, pensionarea fericită? Casele de pensii, spoturile publicitare sau firmele de asigurări?
De ce este finalul fericit idealul nostru de îmbătrânire?
Nu cumva conceptul nostru de final fericit nu seamănă cu finalul fericit din biblie?

Ce ar fi să facem un exercițiu acum, pe loc. (Îl fac și eu, o să-l citești la final.)
Gândește-te la personajul tău biblic preferat. Dacă nu poți alege doar unul, ia-ți chiar două.
Odată ce l-ai ales, gândește-te la sfârșitul vieții sale. Ce fel de sfârșit a avut?
Câți apostoli ai lui Cristos știi tu să fi avut un sfârșit de viață fericit, în termenii societății noastre?
Dacă personajul tău preferat este unul dintre apostoli, gândește ce i-ar fi răspuns acesta unuia care i-ar fi propus să-și facă o asigurare de pensie privată, ca să aibă o bătrânețe fericită și sigură!

La ce criterii ar trebui să mă uit atunci când se pune problema sfârșitului vieții?
La fericire, pensie frumușică, sănătate, comfort, urmași, avere … ?
Îndemnul autorului către Evrei în 13:5-8 este să urmărească sfârșitul vieții celor care le-au vestit Cuvântul și să le urmeze credința. Înainte de acest îndemn din v. 7 , autorul dă două citate din Psalmi (v.5-6) în care sunt reiterate devotamentul lui Dumnezeu față de credincios și loialitatea credinciosului față de Dumnezeu. Aceste citate îmi indică un grad mare de dificultate a trăirii credinței în Dumnezeu spre sfârșitul felului lor de viețuire. Iertată îmi fie ironia, dar dacă ai de toate și nu-ți lipsește nimic, înseamnă că nici de Dumnezeu și nici de credință nu mai ai nevoie.

Un principiu important în intepretarea textelor sacre este acela că un pasaj se interpretează în lumina contextului apropiat.
Dacă în 13:7  autorul ne scrie că un element definitoriu al celui credincios la  finalul vieții este credința în purtarea de grijă și protecția lui Dumnezeu, în 11:13 găsim despre Avraam și Sara (persoane emblematice al VT) că, ”în credință au murit  toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ”.
Se poate observa un tipar al sfârșitului de viețuire în credință și nu unul de sfârșit fericit în cele pământești.
Această nevoie de credință la sfârșitul vieții indică spre un grad de neîmplinire care nu poate fi depășit fără o încredere puternică în
prezența, puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Inevitabil, multe relații bazate pe iluzii se vor rupe și Nu va fi bine.
Inevitabil, pentru unii NU va fi bine căci cancerul, accidentele și calamitățile le vor schimba radical și nefericit viața.
Inevitabil, iluziile vor dezamăgi crunt și va fi criză și disperare.
Inevitabil, va trebui redefinit sau înlocuit conceptul de ”sfârșit fericit” cu conceptul de ”sfârșit în credință”.
Inevitabil, pentru mulți la bătrânețe NU va fi bine!
Neajunsul, neîmplinirea și neputința la bătrânețe NU vor fi bune!
Pentru cel care îmbătrânește în credință însă, nu acel bine și acele bune sunt cele mai importante la final.
Inevitabil, la bătrânețe va fi nevoie de credință ca să te consideri fericit și împlinit cu Domnul dincolo de neajunsuri, neîmpliniri și neputințe sau chiar în ciuda lor.

O relație, o etapă sau o viață se sfârșește în credință atunci când
nu fericirea și confortul personal este pe primul loc , ci maturizarea credinței!
Inevitabil, după acest final de viețuire în credință, va fi Bine, în Domnul!

Post Scriptum
Când ți-am cerut să te gândești la un personaj biblic preferat, eu m-am gândit la Ioan Botezătorul. A fost mulți ani în topul preferințelor mele. Omenește a avut un final nefericit , nedemn și nedrept; parcă ar fi fost un răufăcător sau un nimeni în această lume. Textul din Luca 7:28 m-a făcut să înțeleg că finalul nefericit nu aparține doar celor răi, ci și celor foarte buni. Dacă ești curios citește-l.

 

23
iul. 2013
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII 5 Comments

5 Responses to “Inevitabil NU va fi bine!”

  1. Vestitorul spune:

        Pentru unii dintre noi, viața a fost și este un lung șir de suferințe, iar „finalul fericit” pare doar o iluzie. Și știi unde e greșeala? Părinții noștri și societatea în care creștem ne mint sistematic, de la primii ani de viață până când suntem pe cont propriu.
        Poveștile cu zâne, prinți, nunți și „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” sunt minciuni crase. Ne fac să credem ceea ce nu există. Ne induc în subconștient că „totul va fi bine”. Iar când realitatea îți demonstrează că NU va fi bine, atunci realizezi că ai trăit o viață întreagă o minciună.
        Ni se spune că poți obține totul dacă muncești, dacă te lupți, dacă te zbați, dacă te porți frumos, dacă, dacă, dacă… Alte minciuni! Poți pierde totul într-o zi, dacă ai ratat niște lucruri la care nu ai fost atent sau pe care le-ai tratat cu indiferență. Te poți găsi într-o situație disperată, la limita dintre viață și moarte, chiar dacă ai muncit, te-ai luptat, te-ai zbătut, te-ai sacrificat… să fie bine. Dar NIMENI nu îți spune lucrul ăsta! Toți te iau cu „lugu-lugu” și „It’s gonna be alright!” Și așa îți pierzi ani prețioși din viață pentru că ai fost mințit cu nerușinare.
        La școală, la religie, ți se spune că Dumnezeu e bun. Și atât! NU vorbește nimeni și de dreptatea Lui, de judecățile Lui. Dar ce vorbesc? Până și astăzi, în biserici, ți se livrează „Dumnezeu este dragoste” și se încheie povestea. NICIUNUL nu îți atrage atenția că există și o pedeapsă pe care păcatul o atrage, o „plată” pe care o vei primi la un moment dat pentru abaterea de la reguli. Și uite așa… ajungi să trăiești cu impresia că „Mie nu mi se poate întâmpla așa ceva!” (dezastre, calamități, boli, pierderi incomensurabile, moartea unor persoane dragi etc.).
        Trăim o viață plină de minciună, de iluzii, de miraje, dar nimeni nu spune nimic. Întotdeauna e mai bine să știi adevărul decât să trăiești într-o minciună și să fii lovit brusc de realitate. Nimeni nu spune lucrurilor pe nume. Toată lumea înflorește, împopoțonează, pictează prezentul și mai ales viitorul în culori inexistente. Și uite așa… dezamăgirile și crizele personale se înmulțesc. Ajung din ce în ce mai mulți oameni în spitale, cu diverse afecțiuni psihosomatice, așa se înmulțesc familiile destrămate, prieteniile se rup, relațiile de serviciu se răcesc și antidepresivele devin la fel de banale ca analgezicele.
        De ce? Pentru că suntem MINȚIȚI constant! NIMENI nu mai spune adevărul, astăzi. De ce? Pentru că adevărul DOARE, nu e comercial, ci total anticomercial. Adevărul nu e colorat, e gri. Adevărul nu e perfect ca în reclame, ci are o hibă sau mai multe peste care nu vrei să treci. E ceva ce nu îți convine la el. Pentru că nu se schimbă, va trebui să te schimbi tu și asta te afectează.
        Inevitabil va fi bine? Eu mă întreb doar atât: PENTRU CINE? (Și dacă mai am dreptul la o întrebare: Ce înseamnă BINE?)

    • Gili spune:

      Dureros este că și noi intrăm în această ecuație a minciunii și ne place să ne amăgim că totuși va fi bine. Din când în când, mai lent sau mai violent, Dumnezeu dă la o parte această perdea a iluziei. Atunci ne doare inima de Adevărul descoperit și ne ustură insuportabil ochii de lumina Lui. Binele nostru nu este binele Lui, iar binele Lui nu este binele nostru. Când însă reușim, prin credință și har, să abandonăm binele nostru și să îmbrățișăm binele Lui am trecut un prag critic în maturizarea credinței în bunătatea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Ne pregătim cu nădejde pentru binele Lui, oricum va arăta acesta!

  2. Marius B. spune:

    Gili, rezonez in totalitate cu ce ai scris.
    „Totul va fi bine” este un mesaj care are sens&consistenta (pentru un crestin) doar cand apare scris pe pietrele noastre funerare.

  3. Vagabondu' spune:

    Din copilarie am ascultat basme care se incheiau cu „si au trait fericiti pana la adanci batranete”, iata o sursa culturala care ne-a format sau modelat astepatarile pentru cand vom creste „mari”.

    Intr-adevar, inevitabil NU va fi bine! E mai palpitant asa, nu stii ce iti aduce viitorul!

Lasă un răspuns