Lacomia lui Scrat

Veverițoiul Scrat este unul dintre personajele cunoscute din seria de desene animate (bunica mea le zicea desene „animale”) Ice Age.
Toate personajele principale (Sid, Manny, Diego, etc.) se intersectează periodic în narațiunea filmelor pe tema epocii de gheață, numai Scrat are un scenariu și o aventură aparte și izolată în goana lui disperată după ghinda buclucașă. Atracția lui Scrat față de ghindă datează de dinaintea timpurilor străvechi iar cursa de urmărire are efecte catastrofale in Ice Age 4 ducând la formarea și „deriva continentelor”. Deși problema lui Scrat cu ghinda pare a fi doar o problemă personală, intensitatea și consecințele acestei relații are efecte comunitare, planetare, globale.
Veverițoiul Scrat este un personaj mut, stângaci și simpatic, care pare lovit de soartă să nu-și poată rezolva și împlini nevoia de a avea, în permanență și în siguranță, acea ghindă lunecoasă! Această obsesie îl ține pe Scrat fixat pe scenariul lui de viață, paralel cu scenariul celorlalți, dar influiențându-l decisiv.
Ca un blestem, când să apuce să se bucure de prezența magică a ghindei, aceasta își găsește drumul oriunde în altă parte și cât mai departe de pătimașul personaj.
Lăcomia este prezentată în film sub forma unui personaj simpatic și ne vine să râdem de el, dar asocierea animal (veveriță) – mâncare (ghindă) ne conduce la asocierea om – mâncare și la ce este în stare omul să facă pentru a-și satisface nevoia.

Râdem de Scrat că este drăguț, nostim și egoist și nu vede altceva în viață decât  ceea ce are formă de „ghindă”, dar ne doare când vedem câte ceva din adâncimile lăcomiei sale, când nu este dispus să renunțe la ghindă nici în favoarea minunatei, seducătoarei și fermecătoarei Scratee! 🙁
Râdem de Scrat când îl vedem în ce acțiuni riscante se aruncă de dragul găsirii ghindei, ne place că este dispus chiar să și moară ca să ajungă la ea, dar toată goana se învârte numai în jurul nevoii sale. Pentru Scrat, ceilalți sunt invizibili, inexistenți. Înconjoară pământul, străpunge pământul, cutreieră oceanele și nu se întâlnește cu nimeni. El este un căutător veșnic singuratic Cum nu dialoghează cu nimeni, Scrat nu știe să vorbească; el doar își exprimă bucuriile și durerile prin gesturi, mimică, țipete și zbierături. Nasul și ochii lui nu sesizează nimic înafară de ceea ce duce sau seamănă cu o ghindă!
Rădem de Scrat când îl vedem în această veșnică, perpetuă căutare după ghinda nărăvașă, atât de aproape și atât de departe de împlinirea nevoii sale, atât de doritor și de chinuit de atracția irezistibilă a ghindei fermecate.
Râdem de Scrat și ne întristăm cu Scrat, când vedem zbaterile lui disperate și zadarnice de a-și lipi ghinda cu superglue de burtă ca această să rămână veșnic acolo, pentru că știm că ea, oricum se va desprinde și va fugi de la el.
Visăm împreună cu Scrat la un pământ plin cu ghinde, în care dacă scapi o ghindă poți găsi alte sute de ghinde. Acel pământ îmbelșugat există și este minunata insulă Scratlantis. Ea este primitoare cu veverițoiul pătimaș. Numai că și aici, lăcomia lui animalică nu se mulțumește cu multe ghinde, ci se dedă la cea mai mare ghindă!
Incapacitatea lui Scrat de a-și controla lăcomia, pofta animalică după ghinde, duce la un alt dezastru: scufundarea insulei Scratlandis în ocean!

Plângem cu Scrat lăcomia noastră, care pare nostimă și distractivă, inofensivă și nevinovată. Ea este mereu nesatisfăcută și ne izolează de ceilalți. Totul se învârte în jurul nostru, în jurul nevoii noastre veșnic nesatisfăcute – pe deplin.
Ironia și tragismul este că și atunci când ajugem în țara în care curge lapte și miere, în care sunt ghinzi cu nemiluita, mall-uri fără număr, jocuri cu tona, bani cu remorca … lăcomia nu este niciodată și permanent satisfăcută și vrea și mai mult și mai mare!
Lăcomia duce la propria nimicire, autodistrugere și aduce suferință și nenorociri celor din jur! Lăcomia este un dușman feroce care, dacă îl lași să trăiască, nu te va lăsa să trăiești. Nu-ți fă iluzii și nici speranțe, lăcomia pare inofensivă și simpatică – asemenea lui Scrat, dar controlul ei asupra vieții tale duce la asfixierea și moartea sufletului!