Lucruri pe care n-ai crezut că le vei face

Am auzit recent pe cineva mărturisind despre schimbările care au avut loc în viața lui. Mi s-a părut interesant cum le-a prezentat. Un mod în care poți să vezi, să evaluezi, multiplele schimbări care s-au produs în timp în viața ta este acesta în care începi propoziția cu cuvintele standard și apoi lași loc de completare. Să luăm un exemplu:
Eu nu am crezut că voi ajunge vreodată să …
sau variațiuni pe aceeași temă:
”Eu nu mi-am dorit niciodată să …” 
Prin urmare, un exercițiu aplicativ, ușor și rapid, pentru a monitoriza schimbările din copilărie și până astăzi (încearcă să le așezi și în ordine cronologică) ar putea arăta în felul următor:

1. Eu nu am crezut că voi ajunge vreodată să … locuiesc în Timișoara.
Fratele meu, Nicu,  este cu 8 ani mai mare decât mine. El a făcut facultatea la Cluj. Când venea acasă  povestea încântat de contextul din studenție și din oraș. În mintea mea Clujul a devenit capitala de dorit a lumii mele viitoare. Pe de altă parte, orașul Timișoara avea în mintea mea o reputație proastă. Aceasta din cauza faptului că, câțiva din bătăușii, recalcitranții mai mari din sat, se tot lăudau că au petrecut câțiva ani de ”formare” în orașul de pe Bega. Așa s-a cementat, în lumea mea interioară, o asociere mentală nefastă între numele orașului și ”rebeluționarii” din Tulca. Lucrurile erau clare pentru mine:
”Clujul a dat oameni buni, iar Timișoara a dat oameni răi!”
Ce să fac sau să caut eu în Timișoara?

Busola mea interiară era orientată numai spre Cluj. Am dat de 3 ori la facultate la Cluj și nu”m-au vrut”! timisoara-factDeși am fost perseverent, respingerea a fost dureroasă. Dezorientarea și confuzia au ajuns gazde la mine în suflet. Mi-am dorit de mic să ajung să studiez în Cluj, nu aveam ochi și inimă decât pentru acest oraș. Dezamăgirea nu-mi permitea să văd altă opțiune, adică să scanez alte direcții geografice.
Dezamăgit și orb, nu vedeam drumul deschis spre Timișoara. Mi-am dorit Clujul, dar am ajuns în … Timișoara!
Acum îmi place Timișoara!

2. Nu mi-am dorit să mă căsătoresc cu … o doctoriță!
Mama și-a visat mereu să aibă o noră care să fie asistentă medicală. Avea una care, în mintea ei, era potrivită pentru mine. Dar, ”n-a fost dat să se întâmple”! Am citit multă literatură beletristică în aramată. Aș fi vrut eu să fi citit și altceva, dar nu era permis. Am citit destul de mult despre viețile medicilor ca să mi se facă (iarăși) o asociere mentală negativă între profesia de medic și viața de familie. Nu știam neapărat ce doream de la viitoarea mea soție, dar știam că prin ”ciurul” selecției mele profesionale, doctorițele nu vor reuși să intre defel.

Când am stat prima dată de vorbă cu Steluța, în gara de Nord din Timișoara, am aflat că este studentă la stomatologie.

HAAaaa, medicină! În mintea mea am clasat-o imediat la ”ăia mândri cu cap mare” care intrau la facultate numai cu medii astronomice. Faptul că mai cunoșteam unii de la medicină care
erau mai aroganți și nu le ajungeai cu prăjina la nas, îmi confirma prejudecata că de la medicină nu poate ieși ”nimic bun în vedrea căsătoriei”.
În mintea mea, Steluța, nu avea șanse de a fi ”băgată în seamă”. Numai că transparența și vulnerabilitatea ei a spart repede primul filtru de prejudecăți pe care-l aveam față de studenții ”mediciniști”. Nu mi-am dorit prietenă medicinistă și până la urmă am ajuns unde nu mi-am dorit!

Paradoxul este că …
faptul că ajungi unde nu-ți dorești sau chiar acolo unde te împotrivești, poate fi lucrul cel mai bun care ți se poate întâmpla!

Acumulăm în viață prejudecăți, decizii și idei despre noi și alții. Unele sunt presupoziții și decizii greșite care trebuiesc corectate. Dumnezeu, în harul și răbdarea Lui, ni le schimbă pe parcurs.
Ceea ce am crezut că nu vom putea face și apoi am făcut, ceea ce am zis că nu vom face și apoi am făcut, ceea ce nu ne-am dorit niciodată și totuși ni s-a întâmplat… sunt… expresii ale potențialului de schimbare existent în noi, exemple ale răului răscumpărat din noi motive de încurajare în a merge mai mult pe ”mâna lui Dumnezeu”.

Ia-ți un timp de reflectare la propria viață și fă o listă cu lucrurile care ai crezut că nu le vei face și ai ajuns să le faci. Și nu numai că le faci, dar îți place că ai ajuns să le faci, îți place unde te-au condus în viață.
Cere Duhului Sfânt (ulterior poți să ceri și celor care te cunosc) să-ți aducă aminte de acele lucruri.
Celebrează bunătatea și răbdarea Lui cu tine!
Bucură-te de domeniile răscumpărate și binele care ți-a venit din aceste schimbări nedorite.
Nădăjduiește că mai există putere de schimbare în bine, înafara ta și înlăuntrul tău!
Cristos în noi, nădejdea schimbării!

01
iun. 2013
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII 8 Comments

8 Responses to “Lucruri pe care n-ai crezut că le vei face”

  1. […] ori  lucrurile pe care te gândești că nu le vei face niciodată tocmai acelea se împlinesc (citește aici un exemplu bun)… stau oarecum cu inima mică cu gândul la ce surprize îmi mai pregătește Dumnezeu. Și nu […]

    • Gili spune:

      Da, luându-ne crucea ne așezăm în creuzetul schimbărilor continue.
      Faptul că ele încep cu ”minus” ne crează mult discomfort, dar faptul că la final dau pe ”plus” ne dă încredere să ne lăsăm pe mâna Celui ce ”împlinește totul în toți”.
      Așa cum scrii, la tine pe blog, vorbirea în public este unul dintre lucrurile pe care nu le-am avut în vedere că le vom putea face și totuși Dumnezeu răscumpără fricile și neputințele noastre.
      Mulțumesc pentru trecerea pe la ”Pom”și pentru ”ofrandă”!

  2. Marius B. spune:

    N-am crezut niciodata ca:

    – voi avea o intalnire transformatoare cu Hristos. Pana la 20 de ani, era unul dintre cele mai improbabile evenimente. 🙂
    – voi lucra ca librar. Desi parea „intamplator”, cei 3 ani de librarit au fost cea mai frumoasa perioada pe plan profesional, asta si pentru ca beneficiile s-au extins mult dincolo de aria profesiei.
    – voi adopta un copilas. Pana la 32 de ani, la fel, tare improbabil. Acum, imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme.
    – ma voi ingrasa 25 de kg peste normal si ca voi slabi aproape tot atat dupa 12 ani de imbuibare. 🙂
    – ca voi participa la un semimnaraton montan si ca o sa-l termin.
    – ca voi intalni oameni atat de frumosi in Timisoara si ca, cel putin unul dintre ei, nu m-a facut mai frumos dar a reusit sa scoata ce e a pus Dumnezeu mai frumos in mine. 🙂

    Astea au fost lucrurile bune ce mi s-au intamplat. NU le-am planuit si urmarit…..
    Cat despre cele rele…. pot sa scriu si despre ele? 🙂

    • Gili spune:

      Eu zic să nu scrii despre cele rele pentru că nu o să-ți mai rămână loc pentru cele bune – adică surprizele bune care te mai așteaptă după colț, în următorii 20 de ani!
      Exemplele din viața ta (și cred că ai uitat câteva evenimente mărețe) și a altor păcătoși ca noi, ne arată cât de impresionant și radical poate fi harul răscumpărător și transformator al lui Cristos!

      • Marius B. spune:

        Evident, am „uitat” sa mentionez momentul cand am cunoscut-o pe Ema mea. 🙂 NU l-am incadrat aici pentru ca, totusi, imi doream sa primesc/gasesc o sotie asa minunata, deci n-a fost ceva neasteptat, 🙂
        Da, mai sunt si altele. 🙂

        • Gili spune:

          Desigur că distinsa ta doamnă nu intră la această categorie, dar modul în care ai cunoscut-o pe Ema, adică pe internet, intră în categoria lucrurilor care n-am crezut că o să se întâmple celor apropiați mie.

  3. Darius spune:

    …dar ce spui de mIRC? Cred ca generatia de astazi nici nu stie ce e… Pentru mine e… miracolul unde mi-am intalnit sotia. Care e produs urmatorul miracol…m-am mutat in Timisoara. Astea sunt printre primele lucruri care mi-am spus ca nu o sa le fac niciodata… dar NICIODATA. Sa imi iau sotie „de pe mIRC” si sa parasesc Hunedoara….
    Multumesc mult Doamne ca sunt momente in care nu ma asculti!

    • Gili spune:

      Nici eu nu am avut idee de MIRC.
      Nu știu la ce a folosit acel mijlloc de socializare/comunicare, dar iată că vouă vi-a făcut bine
      Mie mi se pare că văd în astfel de situații ironia, ba chiar simțul umorului la Dumnezeu. 🙂

Lasă un răspuns