Mania si intruziunea

Dacă ai putea intra întrun tunel al timpului și te-ai putea întoarce în timp în orice perioadă istorică, în ce perioadă ai fi dorit „să intri” sau să trăiești?
Unii s-ar fi propulsat tocmai în grădina Eden ca să vadă cum ar fi fost viața mai mult decât perfectă, cum ar fi fost să fii căsătorit și fără soacră :-)!
Alții și-ar fi dorit să trăiască în perioada de glorie a domniei lui Solomon, să participe la fastuosul eveniment al dedicării Templului din Ierusalim, să vadă cum vin artificii din cer – focul din cer ca să mistuie arderea de tot și jertfele sau ce înseamnă ca aurul sau argintul să fie tot atât de obișnuite la Ierusalim ca și pietrele!
În general oamenii își doresc să fi fost participanți sau figuranți în perioade istorice de glorie, în care figuri marcante au ridicat societatea și aspirațiile ei la cote maxime. Unele momente de glorie sunt de trei stele, altele de patru și altele de cinci stele – dacă este să facem o categorisire a lor.
A, era să uit!
Astfel de momente de glorie și efervescență spirituală beneficiază și de întreruperi neprevăzute, șocante și spectaculoase. Unele suspendări temporare ale cursului vieții se numesc intruziuni escatologice. Când are loc o devansare la scară mică și locală a judecății finale a lui Dumnezeu asupra forțelor răzvrătite și potrivnice Lui spunem despre acel eveniment că este o intruziune escatologică. Acest gen de eveniment, temporar și local, prefigurează evenimentul cosmic și definitiv al judecății lui Dumnezeu.
În perioada tumultoasă a conducătorilor monarhici, care a urmat  după gloria perioadei lui David și Solomon, avem exemplul unui împărat tânăr care a trebuit să se ocupe de lucruri importante pentru națiune încă de la vârsta de 16 ani! Cu un cadru familial sănătos și cu un mentor – sfătuitor – consilier înțelept și evlavios Ozia (vezi 2 Cronici 26) a reașezat națiunea pe cursul ascendent al ascultării de Dumnezeu și al prosperității materiale.
( Să zicem că a fost un moment de glorie națională de patru stele!)
Împăratul a fost preocupat de apărarea țării și pasionat de pregătirea armatei; a investit enorm în construirea unor echipamente și tehnologii militare de ultimă oră și în pregătirea unei armate capabile de o reacție rapidă și eficientă în orice situație de urgență.
Totul mergea ca pe roate!
În toate ziarele se scria de bine despre împărat. Numai de bine!
Era bun la toate. Pe orice punea mâna se schimba, în bine.
Și succesul i s-a urcat la cap.
Mai avea un singur loc în Ierusalim unde nu avea voie să se amestece, unde nu avea permisiunea de a arăta ce poate, Templul.
Dar, cine este oare mai presus de împăratul care a adus o așa prosperitate peste națiune?
Cine l-ar putea împiedica să facă ceea ce nu au voie împărații ?
Ce i s-ar întâmpla dacă ar intra și el acolo unde muritorii de rând nu au voie?
Ar avea cineva curaj să-i stea împotrivă ca să nu intre în locul sfânt?
„Vreau să intru în locul sfânt!” … era gândul obsesiv al împăratului Ozia.

Toată lumea știa cine este împăratul, așa că gărzile templului abia au schițat gesturi de împotrivire la hotărârea lui de a trece granițele care-l opreau în drumul spre locul sfânt.
Ozia își dădea seama că s-a aventurat dicolo de limita de întoarcere. Figuranții priveau consternați cum împăratul s-a făcut preot prin voia sa. Câțiva au fugit să dea de știre mai marilor despre fapta sacrilegică a împăratului.
Ozia era ca întrun vis, locul sfânt avea o atmosferă de nedescris, celestă, nepământeană.
Era deja cu cădelnița în mână …
O voce pământeană îl făcu să tresară:
-„Nu ai dreptul, Ozia, să aduci tămâie Domnului!
Dreptul acesta îl doar preoții, fii lui Aron, care au fost sfințiți ca s-o aducă.
Ieși din sfântul locaș, căci faci un păcat!”

-„Cine avea curajul să-i strice visul și să-i oprească proiectul personal ambițios?”
Era preotul Zaharia, iar lângă el erau 80 de preoți curajoși și hotărâți.

„Ozia s-a mâniat!”
– Cum de îndrăzneau ei, acești nimeni, să-i stea împotrivă?
Și cum s-a mâniat pe preoți i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților.”

În timp ce există o legătură între mânia lui Ozia și pedepsirea lui instantanee cu lepră (intruziunea) nu putem trage concluzia că lepra – pedeapsa este cauzată doar de mânie.
Împăratul a călcat porunca și ar fi meritat pedeapsa cu moartea.
Împăratul s-a mâniat pe cei ce l-au confruntat și mânia lui urma să se exprime întrun mod necruțător asupra celor obraznici și îndrăzneți.
Domnul a intervenit imediat după mânia lui oprindu-l în a mai face și alte păcate.
Intruziunea, pedeapsa imediată, l-a liniștit pe împărat care și-a revenit în simțiri.
Dar, semnul pedepsei – lepra a rămas cu el până la moarte.
Lepra l-a smerit până la moarte.

Lepra lui Ozia este o avertizare pentru cei mândri și mânioși.
Mânia ne face pasibili de a ne apăra lovind în alții.
Pe unii Domnul îi pedepsește imediat, pe alții îi mai rabdă și pedeapsa va veni mai târziu.
Până nu vine corecția, pedeapsa sau intruziunea să ne pocăim de mândrie și de mânie!
Să ne smerim și să ne îmblânzim de bună voie până nu vine intruziunea!

08
iun. 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns