Mania si supapele

David, fiul lui Isai, a avut de a face aproape tot timpul vieții lui cu oameni răi, oameni cu atitudine neprietenoasă, ostilă față de el. În tinerețe s-a întâlnit, de nenumărate ori, cu răul manifestat de animalele sălbatice (ursul, leul) care-i atacau oile de care avea grijă. Apoi, împăratul Saul pentru care era angajat ca și cântăreț terapeut a vrut să-l omoare de câteva ori cu sulița, ca apoi să-l tot fugărească, mai bine de câțiva ani.
David a fost expus la diferite forme ale răului și hărțuit de cei răi pe o perioadă mare de timp.
David a fost un luptător, un om obișnuit cu lupta, răutatea și violența.
David a văzut răul și moartea de aproape, atât de aproape că le-a simțit răsuflarea rece și crudă.
David a avut de a face cu cei răi! Și, nu de puține ori.
Ca să nu uite cum să-i abordeze a scris un psalm (Psalm 37), un psalm pentru el. Și pentru cei ce vor veni după el, adică pentru noi. Din când în când, el și-l cânta și recita sie însuși. Iată cum începe: „Nu te mânia pe cei răi …!”
Cei răi ne jignesc, ne supără, ne chinuiesc cu răutatea cuvintelor lor. Sunt nedrepți și rău intenționați, lovesc sub centură, mint sau răstălmăcesc cuvintele, shimbă regulile din mers.
Greșesc, dar nu recunosc nici în ruptul capului; dau vina pe tine sau pe oricine dinafara lor.
Stilul lor de viață ațâță, incită la reacție imediată, stârnește mânia dormindă din sufletul celui bun, neprihănit. Apucăturile lor tind să facă viața amară, răutatea lor agită și încrețesc sufletul.
Nu te lăsa iritat și măcinat în interiorul tău de către cei ce fac răul!
Răul și cei ce fac răul  sunt temporari, limitați. Nu au puterea cum pretind că o au.
Ia-ți ochii de pe ei, îndreaptă-i spre Domnul, încrede-te în El.
Nu intra în cercul vicios al violenței răspunzând cu mânie și răutate la răutatea lor.
Nu-ți face sânge rău și nu permite mâniei să-ți fiarbă sufletul în suc propriu!

Aparent ești la cheremul celor răi. Ei își fac de cap și nimeni nu le poate face nimic.
Ești nedreptățit și lovit de către ei.
„Încredințează-ți soarta/destinul în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra.” 37:5
Există ceva important care trebuie făcut: deschideți sufletul pentru Domnul și nu pentru mânie. Deschiderea sufletului este supapa prin care tensiunea interioară acumulată în suflet (datorită acțiunilor și atitudinilor celor răi) se eliberează, canalizează înafară în mod sănătos, biblic și prin care sufletul inspiră aerul proaspăt al prezenței și perspectivei lui Dumnezeu. În acest sens, deschiderea sufletului este ca o supapă cu dublu sens: ceva se golește din suflet și ceva intră în suflet!
Răul dinafara (exterior) crează tensiune în suflet (interior).
Prin exprimarea mâniei înafară se deschide supapa prin care tensiunea interioară este eliberată … din păcate într-un mod distructiv și dăunător pentru cei din jur.

„Lasă mânia, părăsește iuțimea, nu te supăra căci supărarea duce numai la rău.” (37:8)
Supărarea, iuțimea și mânia nu sunt de lăsat să-și facă de cap în viața noastră.
Ele nu ajută la diminuarea sau extirparea răului, ci la amplificarea lui.
„Cei răi  vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara.” (37.9)
Sfârșitul celor care operează cu supărarea, iuțimea, mânia și răutatea este clar!
Dar, și al celor care își păstrează calmul, care cultivă blândețea este tot atât de clar (chiar dacă vor avea de așteptat): „Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace”. (37:11)
„Ferice de cei blânzi …” a spus și Domnul Isus în predica de pe munte.
Ferice de cei ce găsesc supapele potrivite pentru tensiunile lor interioare, care vor fi blânzi când alții sunt mânioși și vor face bine, deși alții le fac rău!

05
iun. 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns