Microscopul si telescopul

De mai bine de o lună mă tot urmărește o frustrare.
Abia scap de ea prin fugă și iat-o că îmi iese în întâmpinare de după colț.
Vremea Paștelui a fost una energetică și cumulativă. Speram să mă țină tot așa, mult după eveniment, numai că în câteva zile valoarea energetică a scăzut, revenind la normal.
De ce revin atât de repede la viața normală?
De acest Paște am fost atras mai mult de ipostaza unui Cristos înviat, înălțat, întronat și glorificat! Datorită lungimii relativ mari (în comparație cu epistolele) a celor 4 evanghelii petrecem mult mai mult timp citind și meditând la un Cristos întrupat decât la un Cristos glorificat.

Telescopul este un instrument optic folosit pentru observarea corpurilor cerești – îndepărtate. El are rolul de a „ne aduce aproape” – apropia ceea ce este la foarte mare distanță.

Deși Cristos se prezintă lui Ioan în Apocalipsa ca fiind Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu în vecii vecilor, Cel ce ține cheile morții și ale locuinței morților, Cel ce are sabia ascuțită cu două tăișuri, Cel care are ochii ca para focului și ale cărei picioare sunt ca arama aprinsă, în mintea mea această imagine se evaporează repede și revine imaginea Celui întrupat care a străbătut pe jos Galileea și Iudeea, predicând Evanghelia și făcând bine multora.

Texte biblice ca cele din Apocalipsa și scrisorile către Coloseni și Efeseni au roluri telescopice, ne aduc mai aproape de lumea noastră realități cerești, inaccesibile nouă cu ochiul liber.

Microscopul este un aparat optic care mărește foarte mult imaginea particulelor foarte mici. El ne face accesibilă lumea materială invizibilă cu ochiul liber.
„Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri cari se văd.” Evrei 11:3

Ca și purtători ai chipului lui Dumnezeu avem o lume interioară, un suflet, un spirit la care nu ne vine ușor să ne gândim și nici repede ca s-o găsim și aceasta, mai ales, datorită realității imediate din jurul nostru în care suntem prinși ca peștele în plasă.
Ceea ce vedem, ceea ce pipăim, ceea ce gustăm, ceea ce auzim, ceea ce respirăm este mai aproape de noi decât luna, soarele și stelele, decât electronii și atomii.
„Carnea și sângele”, cafeaua, mașina, iphon-ul, facebook-ul, filmul, muzica, banii, rochiile, slujba sau jobul, copiii, mâncarea și băutura sunt mai aproape de noi decât raiul și iadul!
Nevoile trupului sunt mai imediate decât nevoile sufletului, care pot să aștepte la infinit.
Pentru a învinge normalitatea și inerția lumii, „pământului de mijloc” în care trăim ca niște hobiți comozi,  avem nevoie regulată de texte biblice telescopice care să ne conecteze cu realitatea invizibilă cerească, extraterestră – macrocosmosul și de texte biblice microscopice care să ne permită să sondăm profunzimea și frumusețea lumii noastre interioare – microcosmosul.

Trăim la confluiența dintre 2 lumi (macro și micro) la care nu avem acces în mod natural.
Ca urmare, entuziamul creat de un eveniment, care ne conectează cu oricare din lumile  inaccesibile, nu durează prea mult pentru că lumea de aici și acum absoarbe energia și adoarme conștiența luându-ne în lungile brațe ale inerției, lenevia și somnolența.

Creștinul este un cercetător harnic, un om nemulțumit cu lumea de aici și acum, care își va delecta, în mod regulat, ochii sufletului cu imagini preluate prin telescop și microscop.
Textele doxologice sunt deobicei și texte telescopice care ne permit să vedem ce se întâmplă în realitatea extraterestră!
Iată câteva exemple:
„A Împăratului veșiniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.” 1 Timotei 1:17
„Şi pe toate făpturile, cari sunt în cer, pe pământ, supt pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Apocalipsa 5:13

07
mai 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns