Minciuna la varf

Bisericile sunt ambasadele lui Cristos pe pământul aflat încă sub stăpânirea celui rău.
Ne-am aștepta ca în acest spațiu mai curat ambasadorii să benefecieze de o oarecare imunitate la minciună, înșelare, amăgire. Domnul ne-a avertizat (Matei 7: 15-20) că, în ciuda măsurilor de securitate creștină, minciuna, înșelătoria, viclenia și manipularea vor avea deschidere chiar în locurile strategice ale ambasadelor: învățarea, predicarea, profeția.
Adică, este posibil ca înșelarea și minciuna să ajungă să fie promovată de către oamenii strategici aflați în poziții de maximă influiență. Domnul ne-a spus că detectarea lor și a mesajului lor mincinos nu va fi o problemă ușoară și nici o joacă de copii. Identificarea mesajului mincinos cere timp și discernământ. Profeții și învățătorii mincinoși au o abilitate neobișnuită de a lucra cu aparențele și ambiguitatea, cu vinovăția și rușinea, cu conștiința și cu nevoile oamenilor, cu complexele și cu visele lor, cu adevărul și cu minciuna. Profilul lor exterior este adaptat perfect la mediul bisericesc, au haine de oi. Mesajul lor este bine croșetat cu adevăruri biblice și cu argumente logice, cu trenduri culturale și statistici sociale. Nu prea există filtre antiminciună care să detecteze imediat abaterea de la adevăr și să alarmeze zgomotos denaturarea adevărului.
Expresia folosită de Dumitru Cornilescu „vânt de învățătură” prinde foarte bine natura vaporoasă a învățăturilor false sau mincinoase (Efeseni 4:14). Sunt ca niște mase de aer în mișcare, difuze, fără contururi clare, greu de localizat și capturat.
Copiii sunt primele victime ale manipulării și minciunii. Ei sunt naivi, lipsiți de experiență, lesne crezători, creduli. Ei văd lumea numai în alb și negru, nu pot opera cu gri, cu amestecuri de adevăr și minciună. Dacă cineva în poziție de autoritate sau cu vizibilitate le spune ceva, copilul spiritual tinde să se supună dând credit persoanei respective.
Tocmai datorită acestei posibile infestări cu minciună la vârf (pastori, învățători, profeți) scopul primar al celor din conducere – care sunt tot pastori, învățători, profeți, este să contribuie prin darurile și slujbele lor la stabilizarea și maturizarea sfinților, copiiilor, ca să nu mai rămână instabili și vulnerabili la manipulare și înșelare.
Aici apare și tensiunea. Dacă cei din conducere ajută sfinții să se maturizeze, să învețe să deosebească binele de rău, adevărul de minciună atunci sfinții vor detecta încercările ulterioare de manipulare și înșelare ale celor corupți din conducere. Adică, atunci când conducerea își face bine treaba și sfinții ajung la maturitate cei aleși nu mai au nevoie de cei din conducere, se pot descurca fără ei. Așa ceva este de vis! Din păcate apostolii, profeții, învățătorii, evangheliștii, păstorii mai „au nevoie” de sfinții imaturi, și cei imaturi au nevoie de cei maturi ca să le poarte de grijă!
Etosul acestei relații de codependență este însă mediul propice pentru permanentizarea „bisericilor de tip grădiniță” și apariția și dezvoltarea virusului manipulării, înșelării și amăgirii.
Înșelarea, păcălirea, amăgirea celor aleși este o temă dominantă a vremurilor din urmă (Matei 24:24).
Cei care caută acum senzațional, semne și minuni, atunci le vor găsi. Însă ele vor fi folosite pentru a-i duce în eroare, a-i determina pe cei aleși să dea credit lupilor îmbăcați în haine de oi, iluzioniștilor, fachirilor religioși.
Atunci va trebui să poți rezista tentației, să nu(i) crezi chiar dacă vezi, minuni!

29
sept. 2011
AUTOR Gili
COMENTARII 1 Comment

One Response to “Minciuna la varf”

  1. Cristina spune:

    Lãudat sã fie Dumnezeu care are controlul asupra tuturor lucrurilor şi nu va permite ca înşelãciunea diavolului sã-i amãgeascã pe copiii Lui.

    Mi-a plãcut postarea, e obiectivã.

Lasă un răspuns