Multumirea este ca svaiterul!

Sfinții sunt o specie rară de oameni care seamănă cu fetele care participau, mai demult, la concursurile de frumusețe. În trecutul îndepărtat participantele erau selectate numai după aspectul fizic. Arătau impecabil, înafară!
Unii, n-au avut de lucru, le-au pus câteva întrebări deștepte sau le-au verificat câteva cunoștințe din cultura lor generală și … când și-au „deschis gura” fetele au arătat că au mari lacune interioare. Frumusețea lor exterioară era știrbită de lipsurile lor interioare.
Tot așa și cu sfinții lui Dumnezeu: au o frumusețe interioară, o aură de mulțumire care radiază spre ceilalți. Când își „deschid gura” realizezi că le lipsește ceva. Și după ce stai mai mult cu ei îți dai seama că acel ceva nu le va fi împlinit sau dat niciodată – aici, pe pământ!

Ei se aseamănă cu patriarhul Avraam, care a lăsat comfortul și siguranța cetății pentru a deveni un călător, peregrin pe viață – perpetuu, care cutreiera țara din loc în loc purtând în inima lui doza de neîmplinire a făgăduințelor lui Dumnezeu.
Se muta din loc în loc cu familia și averile sale. Era mulțumit de ceea ce avea, era împăcat cu sine însuși. Îi lipsea mediul și siguranța cetăților omenești, dar în timp a descoperit că-i lipsea mai mult, și-și dorea tot mai mult cetatea nevăzută de ochii oamenilor, cea care are temelii eterne, al cărei arhitect și constructor este Însuși Dumnezeu. (Evrei 11:10)
Mulțumirea sfinților este ca șvaițerul: are goluri în ea!
Aceste goluri se datorează faptului că viața pe pământ, trăită la plenitudinea ei maximă, rămâne ca o viață pe pământ și nu ca o viață în rai, este o viață incompletă, erodată de caria păcatului, știrbită de pietrele neîmplinirii.
Despre șirul de sfinți enumerați în capitolul 11, capitolul credinței, din cartea Evrei, se scrie că măcar că au făcut fapte mari – realizări incredibile ( au cucerit împărății, au făcut dreptate, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiilor, s-au vindecat de boli incurabile, au înviat din morți, au rezistat la torturi incredibile) totuși au rămas, până la sfârșitul vieții, cu gustul amar al nedesăvârșirii, neîmplinirii.
În ciuda marilor realizări și împliniri, a marilor intervenții din partea lui Dumnezeu, a răsturnărilor dramatice de situație, a purtării suverane și supranaturale de grijă din partea Păstorului cel bun, a miilor și miilor de motive de mulțumire, va continua să ne hărțuiască o un virus de nemulțumire ascuns și încolăcit în ADN-ul firii pământești.
Firea lor a suspinat în focul marilor încercări și s-a bucurat la maxim de incredibilele lor reușite; firea noastră suspină și suferă durerile transformării, așteptând răscumpărarea trupului, izbăvirea din robia stricăciunii, slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu!
(Rom. 8:20-23)
La sfinți, mulțumirea și nemulțumirea, vor fi mereu împreună – ca o pereche întrun dans.
În dansul „pământesc” al sfinților :-), ca și la dansatorii perechi pe gheață, mulțumirea stabilește ritmul și conduce dansul, iar nemulțumirea o secondează.
Câtă vreme trăim și ne mișcăm pe pământul acesta corupt de păcat, nemulțumirea se va ține de noi ca o umbră, dar … în dansul dramatic de la sfârșitul lumii, când va veni Mirele, Lumina Lumii, nemulțumirea se va duce în întunericul de afară și va dansa până la epuizare (și dincolo de ea) cu plânsul și scrâșnirea dinților iar mulțumirea va fi eliberată ca o pasăre, din captivitatea și strânsoarea firii pământești, spre văzduhul împlinirilor depline, totale și eterne!

31
mart. 2012
AUTOR Gili
COMENTARII 4 Comments

4 Responses to “Multumirea este ca svaiterul!”

  1. Marius B. spune:

    Gili, mi-ar placea sa invat acest dans al multumirii!

  2. Laurentiu C. spune:

    E clar ca exista o tensiune intre multumire si cartire (nemultumire). Dar cum ramane cu o doza de nemultumire sanatoasa? Acea neumultumire care te face sa vrei mai mult de la tine, care te motiveaza sa excelezi in viata spirituala si cotidiana.

  3. Gili spune:

    Da, există loc și pentru nemulțumire în viața creștină; Bill Hybels numește acest gen de nemulțumire, care te determină la acțiune și progres, „o nemulțumire sfântă”.

Lasă un răspuns