Onestitatea si minciuna

Onestitatea este însușirea omului de a spune adevărul într un mod care nu exagerează, minimalizează, neagă, omite sau adaugă aspecte sau trăsături ale adevărului. Despre un om spunem că este onest atunci când este sincer, adică nu ascunde nimic și spune ceea ce știe sau a făcut fără frica de repercusiuni.
Omul onest este un om cinstit, fără practici și trăiri duplicitare. El nu folosește ocaua mică și ocaua mare, ci doar o unitate de măsură pentru toată lumea. Omul onest este un om corect, care cunoaște regulile, legile și standardele și nu le va călca sau evita pentru a-i fi mai bine lui sau altora, iar dacă le-a călcat este dispus să plătească prețul consecințelor.
Omul onest este un om de încredere, te poți baza pe statornicia lui în vremuri bune și în vremuri grele.
Onestitatea este fundamentală pentru integritate, trăsătura care ține toate elementele lumii interioare întro structură armonioasă și sănătoasă.
Duplicitatea este lipsa sincerității, este fățărnicie, ipocrizie, falsitate.
Atât onestitatea cât și minciuna operează cu adevărul: prima îl revelează așa cum este, a doua îl ascunde sau îl denaturează.
Minciuna este un adevăr pervertit, adevăr mușcat, adevăr expandat, adevăr colorat.
Onestitatea umblă cu adevărul gol-goluț, minciuna îl îmbracă cu „haine la modă”.

Domnul Isus a fost direct, drastic și la obiect cu privire la onestitatea noastră atunci când a cerut curățirea vocabularului nostru stufos de cuvinte manipulatoare: „Felul vostru de vorbire să fie: „Da,da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.” Matei 5:37
Spre șocul nostru, ceea ce trece sau întrece onestitatea, cinstea sau sinceritatea noastră nu vine de la mama, tata, profesori, patroni, politicieni sau preoți – deși ne place să dăm vina pe ei, ci de la cel rău!
Unii am învățat în familie, de la părinți să fim manipulatori;  alții, au văzut manipulare la prieteni, la rude și la școală; arta manipulării este făcută desăvâșită în media de către politicieni. Deși aceștia sunt actorii vizibili care ne manipulează și ne promit „pasărea de pe gard” până la „Paștele cailor”, în spatele lor stă originatorul invizibil, cel rău.
Dacă tot ce trece peste aceste cuvinte are sursa în cel rău, nu ne mai miră când Domnul îl identifică pe cel rău ca fiind „tatăl minciunii”. Leagă-ți centura de siguranță, versetul următor este unul foarte turbulent:
„Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecâteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Ioan 8:44
Înainte de a mai spune o minciunică, fie și albă, gândește-te că orice fel de minciună spusă este luată din vocabularul și scriptul celui rău, că vorbele fără acoperire îți vor spulbera credibilitatea și-ți vor destrăma relațiile.
Înainte de a mai spune o minciună, adu-ți aminte că o minciună se acoperă tot cu o minciună, până când cărarea pe care mergi devine stil de viață și te poate duce spre destinul dramatic al celor care vor fi aruncați în iazul cu foc. Chiar dacă ești un glumeț, să știi: cu minciuna nu este de glumit!
Nu te amăgi: minciuna te scoate azi și mâine din strâmtorare, ca poimâine să te arunce în foc.

27
Sep 2011
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns