Operațiunea ”Corbii”

Era o zi mohorâtă. Cerul era nehotărât: ploaie sau ninsoare? Meteorologii erau descumpăniți. În ciuda vremii nefavorabile, el era hotărât să facă pe curierul. Avea de dus ceva important la o adresă. Urcă în mașină și, pentru înviorarea atmosferei, porni radioul. Beni Fărăgău tocmai vorbea din textul biblic 2 Petru 1:5. Se simțea bine pentru că tocmai făcea despre ceea ce se vorbea la radio. În mașină era cald, plăcut și comfortabil. Afară era frig, fulguia a ninsoare și claxonau mașini grăbite. A ajuns la adresa la care trebuia livrat ”coletul”.

Nu-i venea să mai iasă afară, dar și-a adus aminte că nu era în concediu, ci avea o misiune de îndeplinit. Ieși hotărât, înfruntând acel ”afară” neprietenos; se opri lângă mașină, ca să facă loc convoiului de mașini ce tocmai trecea prin dreptul lui. De sub roțile troleului ”hipopotam” țâșni un val furios de apă care îl stropi din lateral, de sus și până jos. Într-o fracțiune de secundă și-a adus aminte că nu circumstanțele exterioare determină calitatea lumii interioare. Mânia și furia pe șoferul impricinat au fost paralizate imediat, iar el a început să-și scuture hainele de apă, în timp ce a rămas liniștit în inima lui. Ba, chiar și-a adus aminte că și el, șofer fiind cu capul prin nori, a stropit mai demult niște pietoni care mergeau liniștiți pe trotuar.

Avea ceva important de făcut și nu se putea lăsa deturnat de la munca lui. Așa că porni calm și hotărât spre portbagaj, pe care l-a și deschis repede. Pe când s-a aplecat să ia ceea ce trebuia luat din portbagaj, un alt convoi de mașini a trecut și un alt val de apă l-a stropit; de data aceasta din spate, de sus și până jos. Într-o fracțiune de secundă avea să decidă dacă se va enerva pe cineva (alt șofer neglijent, vremea urâtă, drumul cu gropi pline de apă sau pe sine – că, de, nu i-a fost deajuns o pățanie …) sau … chiar pe Dumnezeu, care nu i-a ”curățat” bine lui calea spre a uni credința cu fapta.

Când a simțit că tot spatele este acoperit de apă, nici nu s-a enervat, nici nu a gesticulat a lehamite, nici nu a căutat milă și compasiune la vre-un trecător, ci a început să râdă. Ha, ha, ha. Nu a fost o reacție gen ”haz de necaz”, ci una în care interiorul căptușit cu liniște din dumnezeire a biruit exteriorul deghizatat în diversiune și agresiune. Intuiția lui a văzut că lupta nu se dă cu șoferul neatent, nici cu apa din gropi și nici măcar cu incapacitatea lui de a anticipa un al doilea val. Lupta s-a dat extrem de rapid în inima lui, acolo unde s-a decis ca ea să fie în mod primar în contact direct cu prezența și lucrarea Duhului și abia apoi să trateze potopul de apă dinafară.

Când ni se întâmplă evenimente neplăcute de genul acesta avem șansa de a ne ”trezi” la o altă realitate, față de care suntem inconștienți, adormiți. Este acea realitate interioară a comuniunii noastre cu ființa Duhului, care își are locuirea în noi, și care șomează în perioadele noastre de adormire. Când nu mai permitem reflexelor noastre să răspundă în locul nostru, comutăm în mod conștient trecerea inimii spre energia care vine din Duhul Sfânt și scurtcircuităm energia care vine din firea noastră pământească. Când firea ne energizează, ea face cea ce știe să facă cel mai bine, adică să ne reprezinte interesele personale. Când Duhul Sfânt are controlul, El ne energizează să facem în așa fel încât interesul lui Dumnezeu să aibă câștig de cauză și roada Lui să crească în noi. Când ”te trezești”, te surprinzi pe tine însuți, pentru că ceea ce faci nu mai este o reacție la stimulii externi, ci o acțiune izvorâtă din comuniunea, alianța interioară cu Spiritul Sfânt.

Bărbatul Ilie (1 Împărați 17:1-7) și-a început cariera profetică cu o perioadă de antrenament sever care impunea izolarea într-un loc retras, departe de contactul cu oamenii. Această separare strictă impusă de către Dumnezeu era călcată regulat și temporar de către niște păsări negre, semirăpitoare și omnivore, numite corbi. Misiunea lor era să ducă zilnic micul dejun și cina profetului, care se forma în și prin singurătate. Ei nu vorbeau cu Ilie, nu comentau politica defectuoasă a regelui Ahab, nu se plângeau de vremea secetoasă. Ei își făceau datoria de a transporta tăcuți hrana spre ascunzișul profetului. Corbii erau ”curierii” lui Dumnezeu pentru Ilie.

Undeva prin apropierea sau vecinătatea noastră, Dumnezeu îngăduie să fie unele persoane mai izolate. Din diferite motive, ele sunt mai separate de ceilalți, nebeneficiind de conectarea la diferite resurse de ajutor. Conștiente sau inconștiente de situația lor, aceste persoane se află într-o perioadă de încercare, testare a credinței lor. Oricare ar fi cauza izolării lor ( ei, ceilalți sau Dumnezeu), ei au nevoie de ajutor extern, de sprijin regulat dinafara lor. Unii nu vor cere ajutor, iar dacă le oferi s-ar putea să te refuze, din politețe.

Pentru Ilie corbii erau mijlocul de comunicare a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Vizitele lor regulate dovedeau credincioșia Dumnezeului nevăzut. Faptul că duceau în cioc pâinea și carnea, și nu o mâncau, ne arată că până și animalele, păsările, își pot înfrâna poftele pentru a-și duce la îndeplinire misiunea încredințată lor. Dumnezeu vorbește și prin persoanele tăcute și prin … faptele lor.
Operațiunea ”Corbii” a fost una dintre acele misiuni secrete lansate de către Dumnezeu pentru a-și demonstra grija față de reprezentanții Lui, aflați în perioada de testare.

Undeva, în vecinătatea fizică sau virtuală, cineva cunoscut ție, se află în cuptorul de testare. S-ar putea ca să-i fi văzut deja nevoia de a-l ajuta, dar nu ai luat nici-o inițiativă. A sosit vremea să-ți activezi credința și să-ți găsești faptele potrivite pentru nevoia respectivă. Lasă confortul personal și începe să investești strategic și regulat în ajutorarea unei persoane; nu două, nouă sau … nouăzeci și nouă, ci doar una. Fii pentru ea, ceea ce a fost corbul pentru Ilie: curierul tăcut al purtării de grijă! Dacă este cazul, mobilizează și alți ”corbi” care să participe la operațiune! Dacă ești o persoană extrovertită, vorbăreață, exersează-ți controlul limbii mai mult ca niciodată! Lasă faptele bune, pregătite de Dumnezeu pentru tine, să ”vorbească” mai mult și mai tare decât cuvintele tale!

Imaginează-ți că, dacă numai jumătate, din cititorii acestei postări, devin agenți activi ai purtării de grijă a lui Dumnezeu, atunci se realizează, printre cei izolați în nevoi, o invazie tăcută de bunătate și grijă. Fie că o vezi, fie că nu, Dumnezeu a lansat deja operațiunea ”Corbii” prin care vrea să ajungă la cei izolați în nevoile lor. Unii au răspuns, își unesc faptele cu credința, participă discreți și hotărâți la misiuni notabile în cer. Tu, ce ai de gând să faci? Sau, poate ai renunțat să mai ajuți. Ești descurajat pentru că două ”valuri de apă” te-au lovit atunci când erai în misiune. Ești frustrat pe toată lumea și aștepți să vină ”vremea bună” ca să treci la fapte? Nu mai aștepta condițiile exterioare ideale, ci treci la treabă. Cineva așteaptă ”pâinea și carnea” trimise de El prin tine!

Poate ai fost tu însuți într-o perioadă de încercare, de testare prin izolare. Poate Dumnezeu s-a folosit de ”corbi” pentru a-ți arăta purtarea de grijă. Îți mai aduci aminte de ei? Ce ai simțit atunci când ai văzut cum veneau ”coletele” la tine? Ce ai promis atunci  în inima ta? Poți să împărtășești aici despre acele experiențe grele, dar răscumpărătoare?

 

 

25
ian. 2014
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII 8 Comments

8 Responses to “Operațiunea ”Corbii””

  1. Daniela spune:

    Apropo de corespondenta din articolul anterior : chiar daca nu primesti raspuns articolele tale sunt citite asa ca scrie in continuare . Eu chiar am fost mirata de ce ai scris doar doua . Imediat dupa trecerea sarbatorilor am intrat setoasa sa citesc niste articole faine . Considera-te unul dintre acei corbi in slujba Domnului care prin aceste articole aduci acea hrana necesara sufletului si ne ajuti sa ajuti sa ne atingem potentialul si scopul pe care-L asteapta Dumnezeu pentru si de la noi .

  2. Gili spune:

    Ei bine, Daniela, la faptul că eu însumi aș putea fi un corb pentru voi nu m-am gândit: m-ai prins în off-said! 🙂
    Cât despre frecvența postărilor, încă mă frământă acesată problemă, dar oricum este în scădere.
    Cine vrea să înțeleagă problema mai bine, poate încerca să facă un lucru de 100 de ori și să nu primească nici-un feedback, de la nimeni. Problema nu este simplă, nici ușoară. Când spun aceasta, o spun în dreptul meu. Și nu pot să nu mă gândesc la Dumnezeu care a făcut să răsară anul trecut soarele de 365 de ori și … dacă stau bine să mă gândesc, nu cred că eu să-I fi dat măcar un feedback. Poate că El nici nu se … aștepta. Oare? Să fie supărat pe mine? Nu știu, dar ce știu este că nu a trimis soarele la plimbare prin alte galaxii, că să-mi arate că este supărat. Mai știu că ezitările și problematica frecvenței postărilor este cauzată de nedesăvârșirea mea, pe care Domnul mi-o arată în oglinda Cuvântului când spune că ”Voi fiți dar, desăvârșiți după cum și Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48). Or Tatăl ceresc Își demonstrează zilnic desăvârșirea prin apariția soarelui în mod nediscriminatoriu, nediferențiat … fie că primește feedback pozitiv sau negativ sau … deloc!
    În concluzie, în ceea ce mă privește pe mine, frecvența postărilor mele nu ar trebui corelată, în principal, cu feedbackul cititorilor, ci cu (ne)desăvârșirea celui care scrie.
    Bună provocarea ta, Daniela! M-a obligat să-mi fac curățenie prin cămara ascunsă a motivațiilor.
    Vedeți că feedback-ul este bun?

  3. Daniela spune:

    Am citit o carte in care scria : „Esecul face parte din formula de succes a lui Dumnezeu pentru viata noastra , El nu ne scuteste de ele ci le foloseste mai degraba pentru a ne invata ce nu functioneaza in incercarea noastra de a atinge acel tel . Tot ce conteaza este ce faci cu aceste esecuri . Fiecare inventie majora , fiecare succes a fost precedat de mai multe esecuri .Ex. Abraham Lincoln , Thomas Edinson au esuat de multe ori inainte de a gusta bucuria succesului. Nu stiu care-ti sunt motivatiile dar am constatat de cand ti-am citit articolele si te-am ascultat predicand ca ai acest dar de a patrunde profund o gama larga din problemele cu care ne confruntam noi oamenii (crestini sau viitori crestini ) din aceasta ” vale a plangerii” si cred ca ai primit acel har si ai potential si pricepere sa ne ajuti sa transformam aceasta vale a plangerii ” intr-un loc plin de izvoare ” si ar fi pacat sa nu -ti folosesti acest potential si asa cum ai postat din victimele conjuncturilor vietii sa devenim studentii lui Dumnezeu .Chiar am trait o experienta de genul celei descriese in articolul tau in care eram gata sa renunt mai lupt cu o persoana incapatanata si indoielnica si i ….. am citit articolul tau si am inteles ca trebuie sa merg mai departe .Domnul sa-ti dea binecuvantarea Lui si sa desavarseasca in tine tot ce a inceput.
    Deci scrie!

  4. vania spune:

    Traiam cu sentimentul ca sunt singurul care se confrunta cu aceasta dilema – slujire specifica.Corbi lui Ilie nu aveau nevoie de feedbek pentruca efectuau zboruri speciale.I mi traiesc viata de corb zi de zi , intrbarea este ;intru la zborurii speciale ,deorece vad o nevoie sau PRIMESC ordinul de zbor. Cu mult respect un corb ce se infrupta din merinde.Fi binecuvantat.i

  5. Gili spune:

    Dacă ai văzut nevoia de mai multă vreme și nu este nimeni altcineva care s-o împlinească, nu cred că mai ai nevoie de un ”ordin special” pentru … zbor. Just do it! 🙂

  6. adrian spune:

    In preajma sarbatorilor de iarna, de-un lucru eram sigur: va fi forfota in magazin. Ca de obicei, treceau multi oameni grabiti sa cumpere ba una, ba alta – de trebuinta prin casa, dar mai ales sa cumpere cadoul potrivit pentru cei dragi.
    Cati au trecut pragul din curiozitate, sau, cati au cumparat ceva? Nu mai stiu. Si nici cum aratau nu-mi amintesc. Dar nu pot uita pe unul dintre ei, si stiu de ce: eu eram „insetat si flamand” iar el era „un corb”.
    De fapt, era un invatator din aceeasi biserica cu mine si de cate ori l-am auzit vorbind din Cuvantul Domnului eram dornic sa pot sta de vorba cu el.
    Iar acum, chiar povesteam… despre cat de incantati sunt unii, altii de cadourile primite de sarbatori… Deodata m-a intrebat: ” Auzi, da’ pe la tine o venit Mikulash anu’ asta?” Am ras cu pofta. Doar stiam amandoi ca nu mai sunt un copil! Si din alta parte… din alta parte nu aveam de unde sa primesc… ” Nu, nu am primit si nici nu e cazul” i-am raspuns eu! Mi-a zambit si mi-a intins un cadou pe care pana atunci l-a tinut ascuns, spunand: „Pentru tine, de la Domnul Isus!” Am fost coplesit de acest gest, fara sa stiu ca era doar inceputul…
    Au urmat nenumarate intalniri, am devenit ucenicul si prietenul lui. Am avut harul sa primesc in mod regulat merinde pentru suflet si trup – acele „colete” prin care Cel Prea Inalt a restaurat viata mea, mi-a intarit pasii pe calea credintei si mi-a aprins in inima un dor de cer. Si asta nu de la sarbatorile de acum doua luni, ci de acum douazeci de ani! Este extraordinar cum Dumnezeu a lucrat pe pamant impreuna cu acest „corb” care nu a obosit ducand „colete” spre mine si spre multi altii.
    Sarbatorile de iarna au trecut. Da’ vin altele, iar eu ma antrenez sa duc „colete”. Vreau si eu sa fiu un „corb”. Poate voi intreba pe cineva: „Pe la tine a venit Iepurasul?”

    • Gili spune:

      Adi, după cât de bine scrise-și aici, ai putea să-ți faci un blog! 🙂
      Dar, dacă crezi că este greu să fii blogger, rămâi ceea ce ești: un curier secret al cerului pentru nevoiașii tăcuți ai pământului.

  7. Nelu spune:

    Ma bucur sa aud ca operatiunea CORBI este in desfasurare si in extindere !

Lasă un răspuns