Prin valea lungă și adâncă. Risipirea. (1)

Isus a fost un maestru al comunicării.
În mediul ostil, creat de opozanți, a continuat să-și transmită mesajul spre oameni, dar l-a ambalat în pilde, parabole. Printr-o pildă se spune suficient de mult ca să primești un minim de orientare, dar suficient de puțin ca să ai un maxim de dezorientare, confuzie.
De când e lumea și pământul, țăranul a prelucrat și semănat pământul.
Semănarea manuală din trecut nu avea precizia celei mecanice de azi, iar pregătirea pământului nu avea uniformitatea și calitatea celei de azi. Pierderile de la semănat și cele de după erau muuuult mai mari. Pământul bătătorit, bolovănișul și spinii erau factori care sabotau, diversificat dar eficient, procesul de creștere și rodire al culturilor agricole.
Drumul seminței Cuvântului spre maturitatea unei inimi bune este lung și anevoios, ba chiar periculos. În Pilda semănătorului se gradează treptat creșterea inevitabilă a pierderilor în favoarea unei coaliții invizibile care acționează dispersat în timp și spațiu. Obiectivul primar al acestei alianțe este anihilarea, distrugerea potențialului roditor al seminței, în orice etapă de dezvoltare s-ar afla ea.

Nu am crezut, până acum, că superficialitatea inimii poate fi strâns asociată cu lucrarea celui rău. Cuvântul stă în inima tare și superficială tot atât cât stă nuca pe perete! Deschiderea zero a inimii este opera celui rău, dar și pierderea sigură a Semănătorului. Suspectez că cea mai mare risipă de Cuvânt se întâmplă în biserici și adunări.

Sămânța care încolțește coboară mai adânc în inimă, iar inima coboară mai adânc în vale. Bucuria se disipează când umbrele întunecate ale necazurilor și barierele dificultăților fac de netrecut drumul înainte. De ce să continui în nesiguranță, prin această vale lungă și adâncă a umbrei morții, când drumul înapoi îl știi și-ți este cel mai la îndemână? De ce să suferi în plus față de restul lumii pentru credincioșia ta față de Sămânță? Așteptai cumva o viață mai ușoară, o reducere de preț la trecerea prin vale? Mulți fac drumul înapoi din valea lungă și adâncă în căutarea unui jug mai ușor și a ofertei ideale, adică mai ieftin, mai bun, mai aproape. Alții aleg înțelept și vor continua coborâșul dureros și dificil prin valea umbrei morților afirmând cu încredere: ”Chiar dacă trec prin valea umbrei morții nu mă tem de nici-un rău, căci Tu ești cu mine”. Diferența este în inimile lor, dar și în buzunarul tot mai găurit al Semănătorului.

Sămânța care a rezistat prin necazuri și persecuții, se va coborî și mai mult pentru a fi testată în mlaștinile iluziilor și spinii deșertăciunilor. Bogățiile lumii nu te lovesc frontal ca și necazurile, ci ele vin prin învăluire, tăcute și perfide, atrăgătoare și înșelătoare. Dacă nu le ai, te îngrijorezi de ziua de mâine. Dacă le ai, te îngrijorezi de ziua de poimâine. Îngrijorările nu atacă violent inima, pentru că aceasta s-ar mobiliza și proteja, ci erodează lent și măsurat încrederea în bunătatea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Spinii sufocă Sămânța, blochează anumite canale de alimentare până când ceva vital pentru creșterea ei este oprit, întrerupt. Atunci viața din inimă se frânge și se stinge. Atât de aproape de rodire, dar să nu mai ajungi la ea. Diferența mare este în inimile lor, iar gaura tot mai mare în buzunarul și bugetul Semănătorului.

Pilda este extrem de descurajantă, până aici. Te întrebi dacă Semănătorul știe ce face, dacă și-a făcut bine înainte planul de afaceri sau dacă nu ar trebui cumva să-și schimbe ocupația. Cine-și poate permite să rămână în afaceri agricole dacă are la începuturi pierderi atât de mari? Cine-și poate permite luxul acestei risipiri de Sămânță? Coaliția păsări, stânci și spini pare una covârșitoare, nimicitoare, una care produce pagube atât de mari încât ar desnădăjdui chiar și pe cel mai optimist fermier din lume. Condițiile net dezavantajoase pentru Sămânță aproape că garantează compromiterea recoltei. Oare?

16
oct. 2018
AUTOR Gili
CATEGORIE

Tematice

COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns