Rautate fara … pereche?

Am auzit de mic, rostită la supărare și frustrare, expresia ești „… fără pereche!”
Nu era un compliment, ci mai degrabă o plângere. Aceasta însemna că persoana căreia îi era adresată era considerată ca neputând fi încadrată într-o categorie standard, cu alții, ci undeva într-o categorie aparte, unde nu „avea pereche”.
Mama i-a spus băiatului, sătulă de năzbâtiile și năzdrăvăniile lui , că este de o „răutate fără pereche”. Eu am înțeles că el era inegalabil, că i-a depășit pe toți cei din anturajul mamei, că a ajuns atât de departe – în comparație cu cei normali, că nu mai poate fi ajuns de nimeni. Și așa s-a ajuns la o categorie aparte de copii, aceia „fără pereche”:  „leneș fără pereche, neastâmpărat fără pereche, prost fără pereche, răutate fără pereche, etc.”

Ironia și realitatea demonstrează însă contrariul: lenevia, prostia, răutatea au perechi!
Evident, că aici este un joc de cuvinte!
Revin, cu o idee mai veche, și anume că un păcat major nu vine singur. El mai aduce unul, adică are cel puțin o pereche.
Lucrul este valabil și la virtuți, nu numai la păcate.
Într-o postare anterioară observam că, în mai multe texte biblice, bunătatea apare în pereche cu credincioșia:
” bunătatea și credincioșia Ta mă vor păzi totdeauna ” Psalm 40:11, 57:3
“Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.” Psalm 85:10

Mă întreb dacă, nu cumva, există un text biblic în care găsim perechea negativă corespunzătoare? Găsim ceva care ne poate ajuta în scrisoarea lui Pavel către Tit:
„Căci și noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă (invidie), vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții.” (3:3)
Desigur, că sunt susceptibil la a fi atacat pentru a căuta asocieri inexistente sau slab argumentate. Îmi asum acest risc.
Cred că Pavel a avut o „pătrundere divină” când a asociat răutatea cu invidia. Și nu cred că răutatea face pereche bună numai cu invidia. Mai sunt și alte asocieri, alianțe între răutate și alte păcate, dar le vom descoperi în alte postări.

Invidia este sentimentul negativ care ia naștere în inimă la vederea binelui pe care îl are cineva și la conștientizarea propriilor lipsuri.
Invidia trăiește prin comparație și moare fără ea.
Invidia are nevoie de alții pentru a se naște și dezvolta.  Trebuie să vezi că alții au mai mult decât tine, că au salar mai mare, mașină mai scumpă, copii mai cuminți, părinți mai buni, corp mai frumos, haine mai scumpe, vacanțe mai multe, zile mai multe. Vezi azi și mâine că viața este nedreaptă, că Dumnezeu nu ține cont de faptul că tu umbli cu dreptate și în neprihănire, și strop cu strop amărăciunea se strecoară în suflet. Nu mai vezi motive suficient de puternice ca să mai rămâi pe calea îngustă, când cei ce merg pe calea largă o duc cu muuuuult mai bine decât tine. Îți vine să te lași de pocăință și de Dumnezeu și să-ți vezi de viața ta, așa cum știi tu mai bine. Nu prea mai crezi că merită să trăiești prin credință … așa crezi tu, în inima ta, dar ți-ar fi greu s-o mărturisești, s-o spui la cineva.
Dacă recunoști că ești în această fază, atunci invidia s-a instalat deja în inima ta;  și lângă ea, stă prinsă cu cătușe, răutatea. Nu te preface că nu știi, că nu-ți dai seama. Toate îmbufnările manipulatoare și răbufnirile tale mânioase dau de gol o răutate ascunsă, lipită de invidie.
Cred că ele sunt ca siamezele.
Invidia și răutatea trăiesc și mor împreună!
Nu ești singurul care te lupți cu invidia și răutatea. Asaf a făcut-o cu mult timp înaintea ta.
Asaf s-a luptat din greu cu invidia, și nu era un nimeni, era unul dintre dirijorii corului din Templul de la Ierusalim, lider de închinare la Templu. Asaf era bine poziționat pe scara socială.
Invidia nu are preferințe sociale sau de vârstă!
Ea se acomodează în orice inimă, la bătrân, la tânăr, la bogat, la sărac, la educat sau la analfabet.

Asaf s-a luptat cu invidia și răutatea, și a biruit. Citește și meditează la Psalmul 73 ca să vezi și să înțelegi trăirile și experiențele lui.
Psalmul începe cu o afirmație pe care autorul urmează s-o expliciteze și s-o ilustreze.
Mesajul psalmului stă în tensiune: invidia este bulversată de bunătatea lui Dumnezeu și fericirea celor răi.

Răutatea are pereche, invidia. Cele două otrăvesc inima și distrug relațiile.
Fie ca bunătatea lui Dumnezeu să fie un ierbicid suficient de puternic pentru aceste buruieni distrugătoare și păgubitoare!

08
Aug 2012
AUTOR Gili
COMENTARII No Comments

Lasă un răspuns