Am participat recent la o întâlnire.
Erau mai mulți oameni buni și vorbiți de bine care s-au strâns împreună.
Urmau să petreacă mai multe ore bune împreună, să interacționeze, să mănânce, să se bucure, să reflecteze la anul care a trecut, să anticipeze frânturi din anul care vine.
Când a venit momentul în care a trebuit să se împărtășească o latură frumoasă pe care a descoperit-o la soție sau la soț în anul 2012 atmosfera s-a liniștit, devenind suspect de tăcută.
Fețe expresive și luminoase până atunci, au devenit subit palide și neputincioase.
Cuvintele care curgeau nestăvilite din gură, acum nu-și mai găseau drumul prin gâtul strâmtat de emoția neputinței și amneziei. Mintea căuta febrilă repere ale frumosului în cel apropiat și nu găsea nimic, decât un tablou în culori gri sau o oglindă mâzgălită cu noroi uscat.
Rutina zilnică, praful din noi și dinafară noastră s-a așezat și lipit pe diamantele de lângă noi, prefăcându-le în niște simple pietre de râu.
Suntem grăbiți spre nicăieri, zoriți spre obiective smart, mânați de frici și aspirații.
Conducem mașina sau trotineta, dăm telefoane, scriem pe blog, pe facebook, facem cumpărături, lucrăm, muncim, ne batem cu noi înșine și ne dezbatem, cu alții.
Cântăm, plângem, desenăm în zăpădă, patinăm, schiem, jucăm fotbal, katan, domino.
Citim, ne rugăm, medităm.
Facem curat, spălăm vase, dăm cu aspiratorul, schimbăm scutece, facem de mâncare.
Facem bani, copii, plătim rate, facturi, taxe și amenzi.
Mâncăm, dormim, ne îmbolnăvim, ne tratăm, ținem cură, facem exerciții fizice.
Ne uităm în oglindă.
Ne pieptănăm, ne bărbierim, ne fardăm, ne facem mai frumoși. Așa ne dorim să fim.
Cine va observa oare?
Anul 2013 va aduce provocări noi, pentru unii, iar la alții poate nu le va aduce aproape nimic nou, decât aceeași rutină acoperită de praful obișnuinței și familiarității.
Poate în anul 2013 vei fi cu aceleași persoane lângă tine.
Le știi de mult, le cunoști obiceiurile, ticurile verbale, preferințele, apucăturile.
Îți sunt deja mai mult decât familiare. Poate că te plictisesc cu prezența lor.
Sau, mai mult, unele expresii verbale și faciale, chiar te irită.
Unele persoane au îmbătrânit, s-au acrit.
Și, poate și noi împreună cu ele!
Cine sunt cei de lângă noi?
Eu cred că sunt niște pietre prețioase, diamante, în curs de prelucrare.
Ele au valoare pentru că sunt purtătoare ale chipului umbrit al lui Dumnezeu.
Ele sunt prețioase în ochii lui Dumnezeu pentru că pe Fiul L-a costat viața.
Ele sunt frumoase pentru că și când reflectă lumina și frumusețea lui Cristos.
Faptul că ne-am obișnuit cu ele, că le știm părțile obișnuite – acoperite de praful rutinei, nu ne permite să le tratăm ca pe ceva fără valoare.
Faptul că nu strălucesc tot timpul nu ne dă dreptul să le tratăm ca pe ceva banal.
Cu ceva prețios trebuie să ne comportăm cu grijă, cu atenție, cu delicatețe.
Haideți să redescoperim frumusețea și valoarea celor de lângă noi!
Haideți să fim amabili și curtenitori cum am fost mai demult!
Haideți să fim binevoitori și apreciativi cum eram la început!
Haideți să fim atenți și grijulii cu diamantele de lângă noi.
Să vorbim mai delicat și să ne comportăm mai frumos cu ele!
Imaginile despre cer cuprind descrieri cu pietre prețioase, pietre frumos și diferit colorate, pietre scânteietoare.
Cerul este un loc al luminilor și culorilor, al frumuseții desăvârșite.
Pământul este un loc – atelierul în care o parte din acestea sunt șlefuite, prelucrate de către Maestrul Bijutier.
Haideți să recunoștem frumusețea și valoarea, să afirmăm și să punem în evidență laturile șlefuite ale diamantelor de lângă noi, ca ele să poată străluci și mai tare în procesul de cizelare și desăvârșire pentru cer!
5 răspunsuri la “Diamantele de langa noi”
Frate gili, aveti dreptate. Am citit si acum am inteles cum sa privesti pe cei de langa tine.
Mi-ati atins inima cu acest mesaj, acum am inteles ce diamant am linga mine, il slujeste pe Dumnezeu cu credinta, dragoste si daruire totala. Domnul sa va rasplateasca ptr. acest mesaj.
Har desăvârșitor de sus să tot fie peste noi, ca să-i vedem pe cei de jos așa cum se văd de sus!
„… , sunt bucuros ca Dumnezeu te-a pus in viata mea, esti o piatra pretioasa in mana Bijutierului ceresc si sunt privilegiat ca am putut vedea stralucirea lui Cristos in viata ta!”
Aceasta este o fraza pe care am primit-o de la tine.
Acum inteleg limpede de ce te-ai exprimat in felul acesta. Dupa cum observi, in locul numelui meu pe care tu l-ai pus acolo in fraza, am lasat puncte-puncte, pentru ca acolo poate fi pus numele sotiei mele, al tau sau a oricarui om impacat cu Dumnezeu. Intre data nasterii si data mortii unui om plecat in vesnicie se pune o liniuta, numita cratima. De fapt, aceasta este importanta, pentru ca ea cuprinde viata traita de un om intre nastere si moarte.
Intrebarea mea retorica, inainte de a mi se pune data mortii pe un stalp sau cruce, la mormant:
Este Dumnezeu Stapanul vietii pe care o traiesc in “cratima” mea, in asa fel incat sa merit astfel de aprecieri ca si cele ale lui Gili?
Se pare că cel mai tare spectacol „Surprize, surprize” va fi la sfârșitul vremurilor.
Acum scriu numai despre o parte a „Marilor surprize”, aceea în care Marele Bijutier și Evaluator își va reflecta lumina cerească în chip desăvârșit în diamantele – copiii Lui și ei vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci (Daniel 12:3) iar ei vor fi mirați, surprinși de cinstea și recunoștința care li se acordă pentru niște fapte și atitudini minuscule (licăriri, scântei) în ochii lor (Matei 25:37).
Cornel, noi vedem și vorbim acum în parte -limitat și distorsionat, atunci însă vei fi mirat, uimit, topit și copleșit de ceea ce îți va spune Stăpânul vieții!