Categorii
Tematice

Dopul din ureche


Nu de puține ori în viață ne-am trezit auzindu-ne pe noi, sau pe alții, reacționând în felul următor: „Ăla s-a găsit să ne dea nouă lecții de bișniț? Păi nu știm noi bine că n-a fost în stare să conducă bișnițul decât 4-5 ani și după aceea a dat faliment?” sau „Aia îmi dă mie lecții despre creșterea copiilor, ea ai cărei copii nu s-au realizat deloc în viață?”.
Există o premiză normală pe care o folosim în raționamentul nostru și anume că, dacă cineva are succes în viață sau în anumite domenii, atunci și numai atunci este calificat să dea sfaturi la alții. Adevărul cu care se operează, poate fi formulat în diferite moduri, după cum urmează:
Reușita în viață te califică pentru sfătuirea altora.
Competența în sfătuire este proporțională cu succesul.
Influiențarea altora este strâns legată de performanțele obținute.

Implicit și reciprocele par a fi tot atât adevărate:
Nereușita în viață te descalifică pentru sfătuirea altora.
Eșecul anulează autoritatea în sfătuire.
Rezultatele slabe conduc la o influiență mică.

Prin urmare, în mintea noastră, avem două categorii de oameni:
1.cei de la care acceptăm sfaturi, critici, mustrări, direcții: aici intră cei pe care îi stimăm, au poziții de autoritate, au reușite în viață.
2.cei de la care nu acceptăm sfaturi, critici, mustrări: aici intră automat cei care nu au reușit în viață, cei de care nu ne place, cei care ne-au rănit sau dezamăgit, etc.

Încearcă să observi atitudinea de superioritate care face această departajare și etichetare, precum și mândria șifonată din spatele următoarelor cuvinte:
„Ce putem noi învăța de la cei care au eșuat? (falimentar)
Ce mă poate învăța pe mine un simplu muncitor? (needucat)
Ce să mă învețe pe mine o tânără? (imaturitate)
Ce să învăț eu de la un divorțat? (eșec în căsătorie)
Ce să învăț eu de la un părinte ai cărui copii sunt departe de Domnul? (nereușită în creșterea copiilor)
În ochii noștrii aceștia nu sunt vrednici de respectul și demnitatea noastră, nu au dreptul și nici calificarea pentru a da sfaturi sau nici măcar în a-și deschide gura pe subiectele care sunt de larg interes pentru toată lumea.

Acest mod de abordare a vieții înseamnă să trăiești cu o ureche intenționat surdă:
să nu-ți pleci urechea la unii care ar putea să-ți ofere sfaturi vitale pentru o viață cu cât mai multe reușite.
Omul care primește sfaturi doar de la oamenii de succes este ca un om sănătos care are două urechi sănătoase, dar care-și pune un dop într-o ureche.

Să ne amintim că suntem la subiectul diamantelor de lângă noi, că suntem în cantonamentul și școala formării deprinderilor de a aprecia și admira ceea ce Dumnezeu a pus în cei de lângă noi. Suntem în perioada în care nu numai ne deschidem ochii și vedem frumusețea celor de lângă noi, ci și învățăm să ne deschidem gura pentru a verbaliza ceea ce vedem. Este adevărat că nu ne-a reușit de la început și primele aprecieri au fost ca niște croncănituri de cioară, dar mai apoi au început să se transforme în cântec de ciocârlie (sau ciocârloi!).”
Dacă tot ni s-au deschis ochii și ni s-a dezlegat limba, haideți să scotem și „dopul” din ureche și să ascultăm câte ceva de la cei care au trăi ca orbii în căsătorie și ajuns să fie falimentari, sfârșind cea mai importantă relație umană într-un divorț.
Iată un sfat demn de primit (și de urmat) din partea celor divorțați, care uitându-se în urmă văd greșeli fatale care le-au făcut în căsătorie sau ceeea ce n-au făcut și trebuiau să facă mai mult:
Oferă (zilnic, cât mai mult) suport emoțional!

Dacă nu vi se pare limbajul destul de tehnic, pentru cei de specialitate putem reformula ideea sub forma conceptului de „afirmare afectivă„.
Pentru noi, cei de rând, înseamnă să ne exprimăm cât mai des dragostea și grija față de soț sau soție sau copii sau părinți prin: aprecieri verbale (complimente, laude, admirație, încurajare), atingeri fizice (îmbrățișări, atingeri tandre, mângâieri, masaj în tălpi, scărpinat pe spate), acțiuni care exprimă purtare de grijă (pregătirea mesei, curățenie, cumpărături, adus cafeaua la birou, cadouri, plătit amenzi).
Cei care au eșuat în căsătorie consideră că una din componentele de bază ale slăbirii relației maritale a fost neglijarea manifestării dragostei și afecțiunii în rutina vieții de familie.
Deși se crede că mai mult femeile au nevoie de afecțiune, este bine de știut că și bărbații și femeile au nevoie de exprimarea afecțiunii.
Prin urmare, fă ce știi (iar dacă nu știi, întrebă-l pe el sau întreb-o pe ea) azi și arată-i că este important(ă), deosebit(ă), apreciat(ă), admirat(ă)!
Fii primul și oferă suport emoțional!

Dacă vei face așa, atunci ai scos dopul din ureche și arăți că și sfaturile celor falimentari pot fi demne de urmat, iar uneori, pot fi strategice în evitarea eșecului.
De aici, un alt adevăr (care-l contrazice pe primul!), la care putem lua seama:
Și eșecul (nu numai succesul) în viață te poate califica să dai sfaturi demne de urmat.

Dacă ești unul dintre cei care au falimentat în viață (sau în unele domenii) și lumea te-a etichetat ca și falimentar și nevrednic  (poate și tu te-ai etichetat), nu te mai vezi apreciat și nici demn de ascultat, adu-ți aminte că un altul înaintea ta a avut eșec mare în viață (David), a suferit consecințele și totuși mulți i-am primit și urmat sfaturile, ne-au îmbărbătat și încurajat cuvintele lui la rămânerea pe calea credinței.
Dumnezeu are uneori un fel al Lui de răsturna starea „normală” a lucrurilor, de a-i folosi și ridica pe cei nevrednici, falimentari și disprețuiți și de a-i coborî, face de rușine pe cei realizați, pe cei de succes, cu nume și poziții.
Dacă Dumnezeu are ochi și inimă pentru cei falimentari,
noi de ce nu ne-am scoate dopul din ureche, atunci când ei vorbesc?

Poate că Domnul vorbește prin ei!

(Visited 30 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *