Astăzi este o zi specială pentru ele!
Ele sunt: fetele – frumoasele, soțiile – iubitele și prețioasele, mamele – inegalabilele, bunicele – glorioasele, văduvele – unicele și singurele, amazoanele, miresele, crăiesele, muzele, campioanele, extraterestrele!
Astăzi copiii vin de la grădiniță și de la școală cântând „Mama e numai una”!
Cine te ascultă când vrei să vorbești?
Cine îți aduce în vise povești?
Cine-ți culege lumini dintr-o stea,
Și te va alinta?
Refren : Mama e numai una,
Chip de înger iubit.
Ți-ar aduce și luna
Numai să fii fericit.
(Câte) O frezie din partea casei pentru toate femininele trecătoare pe la „Pomul vieții”!
Astăzi, de 8 martie, femeia – mama este în centrul atenției, urcată pe piedestal, răsfățată și lăudată, nominalizată și „premiată” cu cel mai mare și râvnit premiu pe care îl poate primi un actor, premiul Oscar! Și ea îl … merită!
Andreea Luncan, mamă a doi copii și soția lui Dani -unui bărbat adevărat, ne-a făcut o surpriză de 8 martie. Pe blogul ei www.parentx2.wordpress.com a postat un articol în care deturnează reflectoarele puse prea tare pe mămici și le îndreaptă și spre tăticii care sunt acolo lângă ele, croindu-și și trăindu-și rolul tăcuți, smeriți și curajoși.
Ea are curajul de a pune și răspunde la o întrebare inocentă și incomodă: „Oare e doar mama?”. Mulțumiri din partea bărbaților din umbră și felicitări, Andreea!
Revenind la tema dominantă a poeziilor și cântecelor copiilor să reluăm poezia:
Cine te-ndrumă când totul e greu?
Cine te-nvață ce e Dumnezeu?
Cine ți-arată ce-n biblie e scris
Calea ce ți-a deschis?
Refren: Mama e numai una
Chip de înger iubit
Ti-ar aduce și luna
Numai să fii fericit.
După cum se poate vedea din versuri, personajul central, „omniprezent și omnipotent”, din viața copilului este Dumnezeu, pardon – am greșit, este mama. Tata nu este parte din acest film; el este plecat să se lupte cu zmeul, peste mări și țări și apoi să aduca luna de pe cer.
Dacă este să aplicăm acest scenariu băiețelului ( avem o problemă cu ei, băieții) putem observa ceva intrigant și șocant în ceea ce privește mediul în care cresc băieții până la vârsta adolescenței.
Până în urmă cu 40-50 de ani băiețelul se intersecta mai des cu tatăl, societatea agrară creând spațiu larg și posibilități frecvente pentru activități comune pentru întreaga familie. Odată cu industrializarea și urbanizarea s-a creat o distanțare lentă și sigură a tatălui de copii (implicit de băieți). Băiețelul a început să stea tot mai mult într-un cadru majoritar feminin. La creșă și grădiniță, unde petrece din ce în ce mai mult timp, băiețelul este îngrijit și educat de feminine. Ajuns la școala primară, s-ar putea să aibă șansa de maximum 5 %, să fie educat de un învățător și nu de o învățătoare.
Speranța noastră, ca băieții să petreacă mai mult timp împreună cu modele masculine, vine de la biserică! Acolo copiii merg la școala duminicală și … de cine dau? Din nou, de fete și femei care-i educă și se comportă după modelul lor feminin!
În 80 % din bisericile evanghelice prin care am fost statisticile arată că doar UN băiat sau bărbat este implicat în școala duminicală, și acela pentru că știe să cânte la ghitară și trebuie să-i învețe pe copii să cânte. Acel UNUL nu are de ales, nu că are interes sau viziune.
Până la 10-12 ani băieții noștri petrec cel mai mult timp într-un mediu dominat de modele feminine! Aceasta pentru că băieții și bărbații stau cuminți și comozi pe scaune sau în bănci ascultând pasivi predici, surzi la nevoile băieților de a avea și modele masculine.
Dacă ești băiat sau bărbat și citești aceste cuvinte, a sosit vremea să te implici în formarea spiritului masculin al băieților ( care sunt tot mai efeminați), fie la tine în familie, fie în biserică (la școala duminicală, la adolescenți, la tineret, în grupe de băieți, etc.).
Felicitări fetelor și mamelor, soțiilor și văduvelor, bunicelor și mătușilor care au investit și sacrificat cu dragoste și durere în creșterea și educația băieților, așteptând de ani de zile sosirea și ajutorul bărbaților! Fără jertfa voastră de acasă, din societate sau de la biserică, băieții ar fi săraci, slabi și debusolați!
Este nevoie de o infuzie de masculinitate în viața și educația băieților!
Niciodată n-a fost ușor pentru tați să fie aproape de băieții lor, parcă le este mai ușor să fie aproape de fetele lor – sunt mai maleabile, mai cooperante, mai drăgăstoase.
Mă gândesc că și Timotei a crescut într-un context religios dominat de modele feminine.
„Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice …”. (2 Timotei 1:5)
Când Pavel se gândește la băiatul Timotei, figurile marcante care i-au influințat acestuia spiritualitatea sunt … bunica și mama. Tatăl a fost absent.
Timotei a avut nevoie de o autoritate masculină pentru modelarea unei masculinități sănătoase! Pavel a știut aceasta și l-a luat pe tînărul Timotei cu el, l-a integrat în echipele misionare (contexte majoritar masculine) și l-a încurajat să-și trăiască destinul și chemarea cu curaj, dreptate și bărbăție.
Felicit bărbații care au avut curajul și nebunia de a alege să stea mai mult cu copiii (băieții) lor, de a-și susține soțiile în crearea unui context familial sănătos – în care modelul feminin și cel masculin sunt prezente în procente echilibrate.
Felicit bărbații care au avut curajul de a-și căuta, găsi și dezvolta partea lor feminină, care s-au făcut fragili și sensibili, aplecându-se spre lucrurile mici în ochii altora, coborându-se la nivelul copiilor, astfel încât aceștia să poată spune că nu „doar mama ne-ndrumă când totul e greu”!
Felicit bărbații care au ales să investească timp și viață într-un grup de băieți și bărbați, în devenirea lor în asemănarea cu Cristos!
Felicit soțiile înțelepte care știu să aprecieze și să-și încurajeze soții în a-și investi timpul, energiile și viața și în viața de familie!
Felicit mamele care au crescut fete evlavioase și care investesc și în alte fete și femei ca să le ajute în devenirea și desăvârșirea lor!
Felicit soțiile chibzuite care, atunci când sunt apreciate și lăudate pentru munca lor, recunoscute și premiate pentru rolul principal – pe care-l joacă magnific în filmul vieții, nu-și iau toată gloria Oscarului, ci-și elogiază bărbații pentru rolul lor susținător – oferindu-le premiul Oscar pentru rolul … secundar!