Categorii
Tematice

Hoțul prin cămăruță

Am declarat anul 2019 ca fiind anul abundenței.
Nu că pentru că m-aș fi aliniat la această temă foarte atractivă pentru cei căutători în ale dezvoltării personale, ci pentru că este o promisiune scripturală, declarată chiar de către Fiul lui Dumnezeu. Dacă-ți faci inventarul interior și constați că nu mai ai pace, bucurie, putere, energie, vitalitate, generozitate înseamnă că pe acolo a trecut colecționarul de aur, argint și pietre prețioase, adică hoțul. Treaba lui nu este să-ți fure paiele, fânul și trestia din tezaurul inimii. Acestea sunt prea ieftine , voluminoase și grele ca să-și riște șalele damblagite și reputația lustruită pentru lucruri de nimic. Acestea pur și simplu nu-și merită osteneala. Le lasă acelora care se mulțumesc cu puțin, acelora pentru care modestia are aceleași haine ca și mediocritatea, odihna este totuna cu lenea, iar liniștea este soră geamănă cu indiferența.

Isus a fost mereu într-un joc de șah cu fariseii. În vremea noastră fariseii au o reputație proastă. Ți-ar fi greu să spui repede 2 calități ale unui fariseu, vechi sau nou, pentru că pe eticheta care a ajuns la noi nu sunt decât slăbiciuni și defecte. Chiar dacă noi suntem mai înțelepți azi decât ieri și știm că un punct forte dus la extrem va deveni o slăbiciune, fariseii din trecut nu știau. Ceea ce știm despre ei, de la Isus Cristos, este că le plăcea să se roage la colțurile ulițelor. Aveau o plăcere în a face din actul rugăciunii un spectacol pe ulițe, la vederea publicului.

Mă întreb: cum aș reacționa eu dacă aș vedea azi pe un creștin rugându-se pe ulițele orașului? Nu mi-ar veni imediat eticheta, prejudecata, ca să-l condamn de fariseism? Aș putea să mă disociez de reflexul primar prin care să-îi pun și alte etichete, cum ar fi cea de fanatic sau extremist? Fariseii au dus rugăciunea pe ulițe, au devenit statui ale devoțiunii și au impresionat majoritatea spectatoare. Isus a dus rugăciunea în cămăruță (odăiță). Nu după o perdea groasă sau subțire, ci după o ușă. Nu una închisă, ci una încuiată. Doar tu și El. Și ea, rugăciunea.

Ioan Botezătorul predica în deșert, Isus predica în sate și orașe. Oamenii veneau la Ioan , Isus mergea spre oameni. Ioan trăia izolat, Isus trăia printre oameni. Ioan a botezat pe alții, Isus s-a dus la Ioan ca să fie botezat. Ioan postea des și se ruga mult, Isus mergea la ospețe și se ruga mult. Ioan și-a învățat ucenicii să se roage, Isus s-a tot rugat până când aceștia I-au cerut să-i învețe să se roage.

Isus a confiscat rugăciunea de pe uliță și a dus-o în cămăruță, a secretizat-o, în spatele ușilor închise. Dar Isus nu a deținut o casă, deci nici-o cămăruță! Oare unde s-o fi rugat El? Unde să fi fost ”cămăruța” Lui, ”pereții” între care să fie doar El și Tata și ea, rugăciunea? Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi. Animalele, creația Tatălui și Fiului și Duhului, au locurile lor de plecare și retragere, de stabilitate și siguranță, locul lor de confort, dar Fiul lui Dumnezeu nu are nici măcar acest minim privilegiu. Cămăruța lui a fost grădina cu măslini și câmpul, iar ușa închisă a fost, de cele mai multe ori, întunericul.

Învierea i-a găsit pe ucenici împrăștiați prin cetate.
Înălțarea i-a lăsat pe toți împreună pe un deal.
Duhul Sfânt i-a găsit pe toți împreună în cetate. Nu oriunde și nu oricum. În camera de sus. Nu la ședințe, nu la comitete, nu la luat decizii. Stăruiau în rugăciuni și cereri. Nu o dată și nici de două ori. Nu o zi și nici doar două. Una după alta, una după alta. Rugăciune, mijlocire, mulțumire, laudă, rugăciune, mijlocire, mulțumire, laudă. Mare putere are rugăciunea fierbinte (nu rece, cerebrală, calculată, controlată, cosmetizată) a celui neprihănit!

La Rusalii Duhul Sfânt a găsit peste 120 de bărbați și femei întăriți în și prin rugăciune. Camera de sus era deja ”sala de forță” în care și-au oțelit mâinile și genunchii în rugăciune. Când a coborât Duhul Sfânt, i-a împuternicit pe toți să facă lucrarea de mărturisire cu îndrăzneală.  Puterea Duhului Sfânt i-a scos din camera de sus și i-a trimis … pe ulițe! Acolo erau oamenii care așteptau vestea bună. Biserica de 3000 a început cu o biserică formată din 120 de lideri împuterniciți. Pentru liderii împuterniciți nu contează numărul (”în ori cât de mare număr îi va chema Domnul”), ci contează prioritățile care asigură plinătatea! Restul sunt numere pentru contabili și decizii complicate de luat la comitete și comiții.

Isus a dus rugăciunea de pe uliță în cămăruță. Duhul Sfânt a scos ucenicii pe ulițe. Iar noi ne întoarcem la casele noastre. În sufragerie toate sunt la locul lor: plasma cu ecranul mare, biblioteca bogată, scaunele confortabile, covoarele pufoase. În bucătărie frigiderul sforăie mulțumit. Are tot ce-i trebuie unei gazde bine aprovizionate. Mașina de spălat vase se odihnește plictisită. Paiele, fânul și trestia sunt la locul lor. Peștii sunt agitați un pic în acvariu, dar nu pot spune mare lucru. Sunt muți. Doar ușa de la cămăruță este ușor întredeschisă și o fantă de lumină se strecoară afară. A fost cineva în casă când noi eram plecați?

Gândul că am fost vizitați în absența noastră ne dă fiori. Violarea domiciliului este ceva dureros și înspăimântător. Da, cineva a fost în cămăruța noastră. A furat ceva de acolo, a putut găsi ceva de valoare acolo? Scanăm cămăruța: covorașul e acolo, scaunul este acolo, măsuța tot acolo, biblia este acolo. Toate sunt la loc. Cu o excepție, rugăciunea! A fost hoțul pe la noi și nu l-a interesat bunurile noastre din sufragerie, rochiile și costumele noastre scumpe, diplomele, nici bunătățurile din bucătărie sau cămară, nici măcar scumpa noastră mașină. Ne-a furat doar rugăciunea.

Unii vi-ați dat seama că ați fost tâlhărâți. Alții, n-ați mai fost pe la cămăruță de mult. Ieri era rece și frig acolo și așa este și acum. Nici măcar lumina nu mai este aprinsă. Rugăciunea a fost furată și de pe ulițe. Nu mai avem nici măcar farisei care să sfințească străzile. Din păcate rugăciunea a fost marginalizată în multe din camerele de sus. Cei de sus nici nu își dau seama că ea lipsește la inventarul priorităților. Doamne aprinde dorul după cămăruță și focul rugăciunii în inimile noastre, întărește-ne mîinile obosite sau leneșe, înzdrăvenește-ne genunchii înțepeniți și slăbănogiți, fă să putem croi drumuri drepte pe ulițele noastre care să ducă la mântuire și vindecare, la pace și sfințire! Doamne, adu viață din abundență în cămăruțele noastre! Amin.

(Visited 308 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *