Categorii
03 Martie Virtuti si Vicii

Imblanzirea limbii

Ne este cam frică sau incomod să vorbim despre desăvârșire. Idealul ei este atât de sus că nu-i vedem capătul; nici măcar cu telescopul. Când cineva îndrăznește să abordeze subiectul acesta ni se pare că este de pe o altă lume. Și probabil că presupunerea este adevărată. Când însă cineva afirmă că există un indicator clar și măsurabil al desăvârșirii ridicăm din sprâncene. Cum poate vorbi cineva cu precizie și convingere despre ceva atât de vag și inaccesibil? Cu toate acestea apostolul Iacov îndrăznește să scrie despre un indicator clar al desăvârșirii, maturizării: înfrânarea / autocontrolul limbii. Adică arta, înțelepciunea și știința de a ști când să taci și când să vorbești. Dacă ar fi vorba doar de limbă i-am face operații estetice, am pune-o în ghips sau am pili-o (ca în Capra cu trei iezi) și am rezolva treaba ( e drept cu puțină durere). Insă după cum se poate vedea din textul lui Iacov (cap.3) există o legătură între limbă, gură și inimă. După cum cascada are undeva un izvor undeva în munte, tot așa limba are undeva un izvor nevăzut . Dacă ajungem la izvor putem influiența și controla calitatea și volumul de apă. Dacă putem ajunge la în inima omului atunci se poate desăvârși, maturiza calitatea „limbii”.
Vă invit în zilele și săptămânile următoare să petrecem jumătăți de ore, câteva ore sau chiar jumătăți de zile în solitudine și tăcere (pentru cei cu copii mici este mai greu dar, o jumătate de oră tot o găsiți pe undeva). Izolarea (circumcizia) inimii de forfota zilnică și odihnirea limbii în prezența Celui care nu trebuie să dovedim nimic și care nu are nevoie de lecții de comunicare ar fi o practică necesară pentru sufletul hărțuit de zgomote, cuvinte, urlete, plânsete și muzică. Solitudinea și tăcerea pot fi la început, ca niște colivii pentru sufletul călător dar devin apoi uși spre libertatea unei inimi înviorate și înaripate și a unei limbi îmblânzite.  Recomand cu mare căldură aceste practici celor care „mor dacă nu vorbesc” și mai ales celor care „trăiesc din vorbit” – prietenii știu … de ce !

(Visited 180 times, 1 visits today)

2 răspunsuri la “Imblanzirea limbii”

Am deschis calculatorul cu nerabdare sa vad ce ne scrie Gili frumos pentru 8 Martie. Si cand colo imi da in cap cu un subiect ca asta: limba. Daca e vorba de limba, atunci ma bag si eu.
Eu fac parte din categoria celor care traiesc ca sa vorbeasca. O prietena din copilarie a rugat-o pe mama mea sa-mi spuna sa mai tac ca sa apuce si ea sa vorbeasca. Intre timp m-am mutat in alt oras si mi-am gasit o alta prietena care vorbea la fel de mult ca mine si spunea ca nu e important sa ne ascultam reciproc ci sa apucam amandoua sa spunem tot ce avem de zis. Cred ca multa lume si-ar dori sa mai tac ca sa aiba loc de mine. Mari al meu poate e unul. Din fericire pentru el, probabil, o data pe an ragusesc complet si atunci are si el loc sa se desfasoare. Iar eu mor incet.
Chiar duminica asta mi-am dat seama ce greu imi e sa tac. Am inceput un curs de casatorie si ca aplicatie practica trebuia sa-l ascult pe Mari cateva minute fara sa-l intrerup. A fost cumplit, sincer. Oricum n-am reusit.
Daca as fi mereu constienta ca viata si moartea stau in puterea limbii, poate nu mi-as mai da drumul asa usor la vorba. Mai cant uneori cu copiii cantecelul care zice:”Ai grija gura mica ce vorbesti.”
Mi-ar placea mult sa-mi iau jumatati de ora sau ore cum zici tu in care sa tac. Si nici sa nu tastez pentru ca si asta e un fel de vorbarie. Adica nu cred ca mi-ar placea dar cred ca ar trebui sa fac asta. O sa-ncerc si daca reusesc ma rasplatesc singura cu o Milka pentru ca asta e treaba mai grea decat cautarea unei postari pe un blog.
Multumim de provocare !

Prin propoziția aceasta „Si nici sa nu tastez pentru ca si asta e un fel de vorbarie.” ai intuit și exprimat bine una din intențiile mele cu postarea. De fapt, titlul inițial al postarii a fost „Îmblânzirea mouse-ului” … dar, l-am schimbat în timp ce scriam pe marginea subiectului pentru că îngusta, limita aplicabilitatea practicilor care conduc la conectarea cu Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *