La întoarcere, drumul meu spre casă trecea prin Oradea. Când mă gândesc la Oradea și Salonta, mă gândesc la oamenii frumoși și la plăcintele cu varză, făcute ca la mama acasă. Cum mama și acasă s-au transferat spre ținuturi dincolo de zare, au rămas în amintirea băiețelului Gili plăcerea și răsfățul plăcintelor cu varză. Dar, tot cu gândul la plăcinte era să uit să scriu despre oameni și locuri.
La întoarcerea spre casă drumul meu trecea prin Oradea, mai precis pe la librăria Scriptum. Sun pe mobil pe unul dintre prietenii din Oradea, care locuia geografic cel mai aproape de traseul meu de întoarcere, și-l întreb dacă are câteva minute libere, pentru o cafea. Răspunsul lui afirmativ a fost însoțit de o sugestie intrigantă și persuasivă: ”Te duc eu la un loc, unde se bea cea mai bună cafea din Oradea”. A spus aceste cuvinte cu așa convingere că mi-am dat seama de iminența vizitării acelui loc. În mintea mea au apărut urgent întrebările: ”Ce fel de local luxos poate fi acela? Cât de scumpă și de bună poate fi cafeaua aceea? Cine-și permite să meargă să consume acolo?”.
Ca să nu mă lase să fierb prea mult în sucul propriu al întrebărilor anterioare, prietenul mi-a deconspirat locul în care se bea cea mai bună cafea din Oradea, adică librăria Scriptum. Ha, eu tocmai acolo trebuia să ajung. Cum sincronizează Dumnezeu evenimentele din viața noastră! ”Dar, ce legătură are librăria cu cafeaua?” îl întreb eu. ”Lasă că o să vezi tu acolo …” fu răspunsul lui evaziv și (ne)liniștitor.
Eram nerăbdător să ajung în locul în care se bea cea mai bună cafea din Oradea. Evident că, înainte de a intra în acel local, ne-am făcut datoria civică de a plăti taxa de parcare. Evident că, de la intrare m-a stârnit mirosul plăcut de cafea și m-au încântat cărțile așezate cuminți pe rafturi. Am fost întâmpinați cu căldură și invitați să luăm loc în partea de cafenea a librăriei. Am ochit dintr-o privire brand-ul de cafea din care urma să fim se serviți. Da, este unul foarte bun, de calitate; cine l-a ales știe ce este bun, dar de ce i-a pus eticheta ca fiind cea mai bună din Oradea?
Până așteptăm pregătirea cafelelor, eu arunc priviri prin rafturile doldora de cărți, iar prietenul meu dialoghează cu vânzătoarea:
– ”Mai aveți cafea ”în așteptare”?”
– ”Da, avem una.”
-”Se întâmplă și să nu aveți?”
-”De multe ori.”
-”Ce faceți atunci când sunteți întrebați și nu aveți ”Cafea în așteptare”?”
-”Noi zicem că avem și le oferim, chiar dacă nu avem.”
-”Și nu ieșiți pe minus?”
-”Temporar, da, ne asumăm noi cheltuiala. Însă avem clienți care sunt dispuși să plătească și retroactiv.”
-”Frumos din partea lor.”
Eu nu am înțeles aproape nimic din conversația lor, deși au vorbit în limba română. Despre ce fel de cafea vorbeau ei? Era oare un brand nou, de lux?
Povestea ”cafelei în aşteptare” a început în oraşul italian Napoli. Tradiţia spune că dacă într-o dimineaţă ţi se întâmplă un lucru bun, trebuie să faci şi tu o bucurie cuiva, plătind o cafea în avans pentru cineva. Pe parcursul zilei, cafeaua urma să fie cerută de cineva care îşi dorea o ceaşcă de băutură caldă, gratuit, fiindcă nu și-o permitea. Ulterior, modelul a fost preluat şi dus mai departe în întreaga lume.
Am căutat pe Google, care știe multe (nu tot) și am aflat că acest concept a fost preluat de mai multe localuri din orașele mari ale României. Din păcate conceptul a suferit la noi o denaturare, mergând în direcția ”norocului dat mai departe”. Cu toate acestea proiectul este preluat de către tot mai multe localuri, beneficiarii și sponsorii înmulțindu-se pe zi ce trece.
În străinătate se promovează mai bine spiritul acestei practici prin localurile din mișcarea ”Suspended coffee” care se împânzesc, cu repeziciune, în toată lumea. Ideea de bază este aceea de a face o bucurie cuiva pe care nu îl cunoști, de a plăti în avans o cafea unei persoane necunoscute, dar în nevoie.
Conceptul mi se pare simplu și enervant de practic, genial – căzut din cer. Un fel de har deghizat. Dacă scoți ideea că ți s-a întâmplat ceva bun și de aceea faci un bine, dacă îndepărtezi motivația ”am avut noroc, hai să-l fac și eu pe altul norocos/bucuros” atunci conceptul cafelei în așteptare este o mostră clară de har, de evanghelie ”aromată”. Tu poți plăti o cafea în așteptare pentru un necunoscut chiar dacă nu ai avut noroc. Acest gen de inițiativă benevolă are un iz dumnezeiesc, pentru că nu este determinată de circumstanțe.
Cristos a ales să plătească prețul păcatelor noastre și să plece apoi acasă la Tatăl, fără ca noi să-L putem vedea. Artizanul principal al mântuirii s-a gândit la cei ce-și doresc cerul, dar nu și-l pot permite. A plecat de unde a venit, dar a plătit înainte prețul și a lăsat ”mântuirea în așteptare”, pentru ca cei care cred în El să aibă curajul și smerenia de a o cere de la Tatăl.
Așa se bea la librăria – cafeneaua Scriptum cea mai bună cafea din Oradea, cafeaua în așteptare, cafeaua cu aromă de har și iz de omenie. Binefăcătorul, sponsorul și plătitorul este personajul principal în poveste, dar rămâne doar un anonim, ca și samariteanul milostiv. El se alege cu privilegiul cheltuielii și anticiparea bucuriei unui necunoscut.
Îmi place ideea de a semăna bunătate fără a secera nimic, a face binele fără a cunoaște adresantul, a arunca pâinea pe ape fără a mai ști unde se duce. Consumerismul mă învață să mă deprind cu ideea că pot plăti prețul doar pentru o cafea și să primesc două. Cafeaua în așteptare mă învață să mă deprind cu ideea că pot plăti prețul a două cafele și să primesc doar una. Cafeaua în așteptare mă învață să calc pe urmele Celui ce este înaintea mea și să plătesc în avans pentru bucuria și nevoile altcuiva, care vine după mine. Cafeaua în așteptare mă învață să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi, cinstindu-l pe el, necunoscutul și anonimul, ca pe mine însumi – fără să primesc în schimb nimic, nici măcar un ”mulțumesc”.
Sunt convins că ați auzit, văzut sau citit despre acest gen de inițiative. Poate le-ați și pus în aplicare. Spuneți-ne și nouă despre ele și haideți să facem ca lumea aceasta să aibă parte de mai multă generozitate și cât mai mulți oameni să fie beneficiarii faptelor bune în așteptare și a mântuirii Lui în așteptare.