Domnul Isus a fost un super povestitor. Știa să capteze atenția tuturor, să ducă povestea spre punctul culminant și să întoarcă suprinzător situația într-o direcție neanticipată. Câteodată totul era clar pentru toți, alteori unii erau lămuriți și alții nu. În unele cazuri, nimeni nu pricepea sensul în care s-a dus povestirea. Unele povestiri, pilde au rămas controversate, fiind greu sau imposibil de ajuns la un consens exegetic și hermeneutic.
Așa este și în cazul Pildei ispravnicului nedrept care se află în Luca 16:1-13.
Cred că titlul (adăugarea omului) de dinaintea capitolului reușește să ne pună un văl pe ochi, un filtru prin care interpretăm toată pilda. Cred că acest titlu, în loc să ne ajute, mai mult ne încurcă sau ne face un mare deserviciu, deoarece ne face să citim pilda cu o anumită presupoziție despre personajul principal.
Ispravnicul de atunci era echivalentul unui administrator, manager sau al unui director executiv al unei firme private de astăzi. Ispravnicul, managerul avea autoritate și autonomie mare în luarea deciziilor. Patronul nu stătea toată ziua să-l vadă cum face treaba. Managerul își câștigase încrederea patronului. Lucrurile au mers bine până când managerul a început să folosească serviciile și bunurile firmei în interes personal. Și aceasta nu a fost doar o scăpare, ci a devenit obicei … care, nu a trecut neobservat și necomunicat spre patronul afacerii. Acesta, patronul nu face ceea ce ar face cei mai mulți dintre noi (dacă am fi patroni), adică să-l aducă în birou și să-i spună că de azi este concediat. Patronul, nu crede în totalitate zvonurile, ci încă mai dă credit managerului. El îl anunță că se va face un audit, o evaluare a firmei, și aceasta va arăta realitatea despre modul în care el și-a desfășurat activitatea.
Două aspecte sunt de remarcat până aici la acest patron, stăpân:
1. dă credibilitate angajatului: credibilitatea lui este mai puternică decât zvonurile aduse de alții
2. dă timp angajatului: șanse de reabilitare sau corecție până la vremea auditului
Pilda, acțiunea pare simplă, ușor de înțeles chiar și de copii, însă nu este chiar așa.
Ca și în alte pilde, personajele în acțiune nu sunt neapărat și cele mai importante sau strategice.
Ce face managerul prins că a folosit bunurile firmei în interes personal?
Se pocăiește, renunță la obicei, devine sfânt peste noapte?
Nu, face ceea ce a făcut și înainte! Aici, ne prindem urechile, pentru că folosirea firmei altuia în interes personal este ceva rău, nedrept. Cel puțin așa se pare, la prima vedere.
Dar, cuvintele stăpânului, patronului ne surprind, nu știm ce să facem cu ele.
Patronul nu consideră fraudulos și înșelător modul în care managerul a redus din datoriile clienților, ci îl consideră că a lucrat cu înțelepciune. Perspectiva patronului era că angajatul merită o primă! Noi încă suntem în confuzie: angajatul l-a furat pe patron, falsificând actele firmei, iar patronul nu se simte înșelat sau nu se consideră prejudiciat, furat!
Ne oferă cumva acest text un pretext pentru înșelăciune și necredincioșie, pentru minciună și fals în acte publice?
Dar, dacă există ceva ce noi nu știm despre stilul de lucru și de afaceri al patronului?
Dacă ceea ce a făcut managerul era în armonie cu stilul de lucru și de afaceri al patronului?
Dacă patronul a făcut și el, în trecut, reeșalonarea sau reducerea datoriilor la clienți?
Dacă iertarea clienților era una din clauzele la care managerul avea posibilitatea de a apela?
În acest trio patron-manager-client, interesul patronului este sacrificat spre binele direct și primar al clientului, și indirect, secundar al managerului.
Beneficiarul primar al acestei manevre este datornicul!
Dar, oare de ce nu au zis nimic ei, de ce nu au protestat când au văzut ce are de gând să facă managerul? Erau toți români, gata să facă orice pentru a înșela și profita de bunătatea cuiva?
Nu cumva au mai trăit această experiență și în trecut, pe când era patronul la comanda firmei? Dacă da, atunci, manevra managerului nu mai este atât de frauduloasă și nedreaptă! Iertarea datoriei, în sensul reducerii ei a fost o măsură la care a apelat managerul și a fost nedreaptă, în sensul că interesul patronului a fost sacrificat, că datornicii aveau mai mult de plătit în realitate. Dar, patronul nu și-a văzut amenințat interesul personal, ci a lăudat faptul că managerul și-a reorientat interesul personal spre interesul clienților.
Faceți-vă prieteni!
Practicalitatea pildei ne indică faptul că nu acțiunea, nu manevra inteligentă a managerului este interesul principal al pildei (cum tindem noi să credem), ci clădirea de relații cu alții. Un prim adevăr, care poate fi scos din această pildă este acesta:
Prietenia este posibilă numai atunci când așezi interesul altuia deasupra interesului personal.
Adică, el trece pe locul întâi și tu treci pe locul doi!
Al doilea adevăr:
Iertarea și actele de bunătate sunt fundamentale pentru începutul și continuitatea unei relații de prietenie.
Ai atâta datorie, aleg să te iert! Vreau să-mi exprim bunătatea față de tine!
Observați că managerul nu și-a însușit din bunurile firmei, nu și-a pus banii în conturi din Elveția. El nu a procedat diferit după ce a fost anunțat că urmează a fi evaluat. El a continuat la fel, a fost același om când a operat cu cantități mici, ca și atunci când a operat cu cantități mari. El a fost același om înainte și după ce a fost anunțat că urmează evaluarea. Capacitatea de opera constant în diferite condiții, sub diferite presiuni și ispite, numim caracter. Caracterul determină un comportament previzibil și integru indiferent de circumstanțe. Și așa ajungem la un alt adevăr din pildă:
Caracterul (loialitate în lucruri mici și mari) este cimentul unei prietenii!
Caracterul operează bidirecțional: atât în sus – pe verticală, cât și spre ceilalți – orizontală!
Prietenia implică reciprocitate și ospitalitate! „atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice”.
Da, vine vremea în care viitorul tău, comfortul și stabilitatea de mâine va depinde de prieteniile de azi!
Da, cred că mesajul pildei are mai mult de a face cu clădirea intenționată, în prezent și aici, de relații de prietenie decât cu a stabili cât de etice sau frauduloase au fost acțiunile ispravnicului necredincios!
Da, cred că mesajul pildei are mai mult de a face cu folosirea înțeleaptă a poziției și privilegiilor prezente pentru a dezvolta prietenii folositoare zilei de mâine!
Da, cred că aș schimba titlul și aș scrie deasupra capitolului 16, Pilda ispravnicului înțelept!