Cu virtuțile sau cu viciile, păcatele este ca și cărțile de domino: căderea uneia înseamnă căderea celei de lângă … unele se influiențează în lanț pe altele.
Și la virtuți sau la vicii se aplică oarecum principiul vaselor comunicante, în sensul că ele se leagă și se influiențează reciproc. Dacă plusezi la unele se va simți creșterea și la celelalte. Nu există o nivelare egală a lor, dar există o relație cauză efect detectabilă și corespunzătoare. Unele virtuți sau vicii sunt mai apropiate unele de altele, fiind strâns legate, în timp ce altele nu au aparent nicio legătură între ele.
Între smerenie și blândețe există o strânsă legătură.
Smerenia este fundația pentru blândețe și nu invers!
Adevărul este și o problemă de secvență. Dacă smerenia apare înaintea blândeții în anumite texte înseamnă că această cronologie indică și spre o ordine în importanța lor.
„Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.” Efeseni 4:1-3
Ținând cont că forma de bază a exprimării smereniei este supunerea, atunci putem afirma că cei blânzi se supun ușor lui Dumnezeu și celorlalți, neavând probleme de insubordonare față de autorități.
Și contrastul ne ajută în clarificarea lucrurilor: dacă smerenia este fundația pentru blândețe, atunci mândria este fundația pentru mânie! Oamenii care se mânie ușor sunt oameni mândri, oricât ar încerca ei să dea vina pe alții.
Și Domnul Isus face asocierea între blândețe și smerenie, numai că mai aduce în ecuație jugul și odihna.
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Matei 11:28-30
Invitația lui Cristos este pentru cei trudiți, istoviți și împovărați de atâta muncă.
Jugul Lui nu este o muncă suplimentară care să-ți îngreuneze și mai mult viața, ci înseamnă să te deprinzi să folosești puterea Lui și a ta pentru a purta împreună sarcina ta și a Lui. Purtarea jugului împreună cu El duce la eliberarea sufletului de poveri, duce la odihna sufletului, odihna care se află în Dumnezeu. Odihnindu-ne în Dumnezeu, putem fi liberi de îngrijorări și de vești proaste, calmi și încrezători în fața împrejurărilor potrivnice.
A purta jugul împreună cu El înseamnă și să lăsăm rezultatele în seama lui Dumnezeu, recunoscând că nu avem resursele necesare în noi înșine pentru a produce rezultatele planificate, scontate, indiferent câți talanți am primit sau câte competențe am dobândit.
Foamea după rezultate, goana după depășirea normelor și plafoanelor, nevoia de a demonstra că poți și meriți ceva te poate arunca întro cursă cu obstacole epuizantă pentru suflet. Și faptul că nu poți spune „nu” multor oferte și cerințe din partea oamenilor poate duce la epuizarea sufletului.
A purta jugul împreună cu El înseamnă să ascult de El și să nu-mi asum anumite sarcini, primite de la alții, la care El nu dorește să mă înham, chiar dacă va trebui să-i dezamăgesc pe unii oameni. Iar unele sarcini va trebui să mi le asum, chiar dacă nu-mi plac, pentru că El zice că trebuie să mi le asum.
Lucrul cu El în jug, ascultarea de El nu împovărează ci dă odihnă sufletului.
Da, este un jug aici, jugul înseamnă limitări, este nevoie de cooperare și negociere.
În unele aspecte poate fi enervant că trebuie să decizi în doi, dar în cele mai multe sarcini care trebuiesc duse, binefacerea unui partener de jug vrednic și credincios este inimaginabil mai mare!
Sufletul înjugat împreună cu Cristos este smerit și odihnit!
Sufletul odihnit este un suflet blând! Chiar dacă nu obține ceea ce vrea și când vrea, el rămâne calm, pentru că la cârma universului stă Cel ce este blând și smerit cu inima!
Sufletul blând nu doarme. El este la lucru, în jug, cu treburile împărăției și cu cele ce stau pe inima lui Dumnezeu. El este activ implicat în nevoile semenilor, pasionat de lucrurile puse pe inima lui de către Creatorul și Mântuitorul Său.
Sufletul blând știe să spună „Da” și știe să spună „Nu”; știe să muncească și știe să se odihnească; știe să coopereze cu cineva mai mare sau mai mic decât el!