Lacomia dauneaza ireversibil sanatatii

Erau vremuri tulburi pentru generalul Naaman. Viitorul sāu era incert. Ultimul consult medical indica aproape sigur că petele de pe piele proveneau de la boala incurabilā numită lepră. Vestea se răspândi cu repeziciune în casa generalului; tot așa și îngrijorarea cu privire la viitorul familiei. Printre sclavele casei se afla și o fetiță evreică. Aceasta avea cuvinte de speranță: o vizită în Israel și stăpânul ar putea fi vindecat de către profetul de acolo. Cuvintele ei au credibilitate și iată că generalul este pe drum cu escorta, coloana oficială și cu documente oficiale însoțitoare.
Își făcea tot felul de scenarii în cap cu privire la posibilele metode de vindecare ce i-ar putea fi aplicate, dar niciunul dintre acestea nu se vor adeveri. Când GPS-ul a indicat că au ajuns în fața casei profetului inima începu să-i bată. Din casă ieși mesagerul cu indicațiile pentru tratament: șapte scufundări în râul Iordan și vindecare garantată. Furia îi crescu vertiginos la acest gest neprotocolar și neprofesional al profetului. În mânia lui a decis că este mai bine să plece înapoi în țară, cu lepră cu tot, decât să se umilească scăldându-se întrun râu anonim. Până la urmă se calmează și dialoghează cu cei din subordine, care-l conving să se supună tratamentului impus – accesibil și unui copil dar unui om matur și atletic. Ei bine, minunea se produce și pielea generalului se vindecă deplin căpătând aspectul fin al pielii de copilaș. Naaman nu a venit cu mâna goală așa că se duce glonț spre casa profetului – medic să-i plătească onorariul sub formă de cadou. Profetul este neînduplecat: vindecarea a fost și este pe gratis – fără plată!
Naaman știe că nu are rost să mai insiste și pleacă bucuros și vindecat spre țara lui, neuitând să își ia un suvenir din Israel, câțiva saci de pământ! Își pune câteva poze pe facebook ca să anunțe pe cei din țară că minunea s-a produs și că se întoarce acasă vindecat.
Toată lumea este bucuroasă că totul s-a terminat cu bine. Oficialii sirieni au plecat și totul revine la normalitatea de dinainte.
Există însă o persoană nefericită și nemulțumită – Ghehazi, asistentul profetului .
În ochii lui puteai vedea durerea că sirianul pleca înapoi cu atâtea cadouri pe care le adusese să le lase în Israel, mai precis la clinica profetului – medic.
Nu se putea ca clinica să nu beneficieze cu nimic de pe urma unui asemenea caz de vindecare la nivel internațional!
Era nedrept ca bolnavul acesta bogat să nu contribuie, măcar cu puțin, la ridicarea nivelului de performanță și dotare al clinicii.
Acest străin și  bogat trebuie să lase ceva semnificativ aici – și așa suntem noi destul de săraci iar banii de la buget sunt puțini.
O luă repede la picior și ajunse caravana oficială, care nu se grăbea prea tare.
Naaman îl vede pe Ghehazi în oglinda retrovizoare și oprește grăbit coloana oficială pentru a asculta doleanța asistentului:
– Știi, tocmai au sosit la institutul nostru, pe neanunțate, doi seminariști mai săraci și suntem cu bugetul deja depășit.
Ai putea oferi o sponsorizare de … mii de Euro pentru acești tineri nevoiași?
– Fă-mi plăcerea și primește de la mine de 2 ori câte … mii de Euro!
Inima lui Ghehazi jubila de bucurie și ochii străluceau la vederea banilor. Generozitatea lui Naaman l-a dat peste cap – nu se aștepta ca totul să meargă așa de ușor și nici la un asemenea belșug de dărnicie. Când mergea spre casă nu mai umbla, ci parcă zbura. I se părea că visează: în viața lui nu mai văzuse atâția bani la un loc. Când a întins mâna după ei parcă i-a luat foc mâna. Se tot gândea unde să-i ascundă ca să nu-i găsească nimeni. Aceștia vor fi ai lui, numai ai lui. Nimeni nu va afla nimic despre bani. El va fi unul dintre cei bogați peste noapte, care nu va mai avea grija zilei de mâine. Își va cumpăra vii și livezi de măslini, turme de oi și boi de lucru, robi și roabe care să muncească în casă. În sfârșit, visele lui sunt pe cale să se realizeze.
Se liniștește un pic, trage adânc aer în piept și merge la întâlnirea cu profetul care, nici nu apucă să zică el primul ceva că îl și ia la întrebări:
– De unde vii, Ghehazi?
Ar fi dorit ca Elisei să-l fi întrebat altceva. Să-i spună totuși ceva, cum că a fost să-l vadă de drag pe generalul sirian vindecat? Dacă îl va întreba și mai multe despre discuția avută cu Naaman? Să mărturisească faptul că i-a fost ciudă ca sirianul bogat să plece vindecat fără să lase nimic în țara lor? Să-i spună că i-a luat o grămadă de bani? Nu, Elisei nu trebuia să știe nimic. Așa că Ghehazi adoptă strategia minciunii.
– Robul tău nu s-a dus nicăieri! – cuvintele parcă erau spuse de altcineva, nu de către el.
Se aștepta ca Elisei să schimbe subiectul și să discute despre timpul probabil.
După o tăcere scurtă, care lui i s-a părut lungă, cuvintele lui Elisei au venit ca trăznetul pe cerul senin:
– Oare nu a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta …? Oare este acuma vremea de luat argint, haine …?
De unde știe că m-am întâlnit și ce am luat de la sirian pentru că sunt absolut sigur că nu m-a văzut nimeni?
– Este oare vremea de luat … măslini, vii, boi, robi și roabe? a continuat Elisei.
De unde știe oare și gândurile mele, adică și ce aveam de gând să fac cu banii? M-a citit și m-a prins!
– Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna!
Ah, am fost atât de aproape să-mi văd visul cu ochii. Iubirea de bani, lăcomia mi-a sucit mințile.
Sunt un blestemat acum din cauza leprei.

Lăcomia lui Ghehazi i-a adus blestemul leprei, lui și urmașilor săi. Visele s-au năruit, lăcomia l-a ruinat. 
Lăcomia dăunează grav sănătății, personale și familiale!