Scriam într-o postare anterioară că, dintre atributele lui Dumnezeu, bunătatea are cea mai mare vizibilitate în ceea ce privește gradul de percepție din partea oamenilor. Dumnezeu Însuși se prezintă pe Sine, când se arată lui Moise – pe munte, ca fiind „plin de bunătate și credincioșie”. (Exod 34:6b)
Cred că bunătatea și exprimarea ei are un limbaj universal!
Mi-a atras atenția, de curând, un citat al lui Mark Twain care spune așa:
„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea.”
Bunătatea și exprimarea ei prin faptele bune sunt la îndemâna oricui!
Copiii o pot exprima
fie în locuri pașnice
fie
în jocuri sportive!
Actele de bunătate nu sunt scumpe, nici greu de făcut.
Este nevoie de creativitate și perspicacitate.
Uneori,copii dau clasă adulților prin bunătatea lor.
Alteori este nevoie de o doză mai mare de sacrificiu și curaj pentru a-ți exprima bunătatea.
Unii
au făcut-o
în sport,
alții, în război!
Uneori, ești doar în trecere …
alteori, trebuie să te oprești.
Uneori este plăcere …
alteori este durere …