Mămăligă sau KFC?

Majoritatea celor care mă cunosc, știu că una din temele majore, care mi-a fost ca un filtru hermeneutic în abordarea lucrării cu băieții și bărbații, este aceea a Cristosului leu și miel, sau miel și leu. În  devenirea noastră asemenea lui Cristos, fiecare tinde să se identifice și să se poziționeze exclusiv pe una din aceste trăsături, considerând-o superioară celeilalte. Cei timizi, slăbuți și introvertiți tind să se grupeze în jurul lui Cristos mielul, cel supus și docil, care merge la tăiere fără să-și deschidă gura. Cei aventurieri, băgăreți și extrovertiți se grupează în jurul lui Cristos leul, cel puternic și agresiv, care conduce pe alții cu mână tare.

Dacă nu conștientizăm existența acestui dualism la Cristos și faptul că tindem să fim și să cultivăm doar partea convenabilă nouă, atunci nu avem nici-o șansă să ne echilibrăm și să ne maturizăm în devenirea noastră asemenea Lui. Cei cu tendințe de miel vor rămânea pe veci în tabăra mieilor cuminți, tăcuți și pasivi, dar îi vor judeca în inima lor pe cei aflați în cealaltă tabără, a leilor fioroși, activi și zgomotoși. Iar cei cu tendințe de leu, vor tinde să-i disprețuiască pe ceilalți, considerându-i blegi și fricoși, lipsiți de aspirații, realizări și vise.

Această poziționare pe una din aceste trăsături sau capacitatea de a pendula între ele sunt vizibile în viața de zi cu zi și în activitățile noastre dominante sau reprezentative. La artiști acest lucru iese mai bine în evidență. Dacă este să ne focalizăm pe muzicieni, aceștia au în repertoriul lor cântece cu valențe din ambele categorii. Totuși, per ansamblu, se poate observa o temă și direcție dominantă specifică la fiecare artist sau muzician.

Îți poți imagina că ai putea participa la un concert de două ore și ….

1. nu se cântă nici-o melodie preluată de la Hilsong, Matt Redman, M.W. Smith, Delirious sau alte nume mari din vest?
2. nu se cântă nici-un imn drag și cunoscut sau vre-unul remixat pe ritmuri moderne?
3. nu știi nici-unul din cântecele interpretate și totuși nu te simți străin de ele?
4. majoritatea cântecelor au un iz și ritm specific melosului românesc?
5. ai senzația că se urmărește cu orice preț trecerea forțată a tuturor mieilor în tabăra leilor?
6. nu-ți dai seama când cântărețul interpretează un cântec cunoscut și când improvizează ceva nou?

Eu nu am apucat să-mi imaginez toate acestea de mai sus, pentru că le-am trăit la concertul lui Sunny Trancă.  E drept că în ultimii ani m-a interesat și mi-a plăcut mai mult muzica de dincolo de ocean, dar am fost surprins plăcut de muzica lui Sunny, care vine din izvorul melosului românesc. Însă nu acel filon mioritic, al doinei și cântecului de jale, ci cel al mobilizării și energizării audienței spre trăirea unei vieți dinamice și pasionate pentru slava unui Dumnezeu măreț și atotputernic. Cântecul ”Leul din Iuda” este unul reprezentativ pentru spiritul pe care-l radiază Sunny în cântecele, lucrarea și viața sa.

Sunny nu se sfiește să facă afirmații îndrăznețe și categorice, să provoace publicul la decizii spontane și radicale, să-i împartă în opozanți sau ”admiranți”. Patriotismul său accentuat, colorat cu metafore și comparații șocante, te face să-l placi sau să-l respingi imediat. Printre altele, în timpul concertului, a făcut afirmația: ”Nimeni nu a murit pentru că a mâncat mămăligă. Dar, unii au murit pentru că au mâncat la KFC”. Comparația m-a surprins plăcut și a lansat o provocare pentru generația noastră tânără, care nu are numai ochii și urechile țintuite spre lucrurile din vest, ci și gura aliniată la gusturile care vin de acolo.

Cine să mai facă reclamă la mămăligă, element culinar specific românesc și de demult, când Coca Cola și KFC-ul au cucerit întreaga planetă? Cine să mai promoveze ceva românesc și vechi și sănătos, când globalizarea americană ne-a pătruns în sânge, gusturi și măruntaie? Cine să mai mănânce mămăligă la mall când puii fripți de colonelul Harald Sanders din Kentucky îți trimit aroma lor îmbătătoare și irezistibilă? Dilema rămâne pentru cei treji: dietă autohtonă sau dietă de import? Dilema se transferă în toate domeniile vieții, inclusiv la biserici: specificul local sau brandul internațional?

Am scris această postare în urmă cu doi ani. Am avut inspirația de a o scrie după ce am participat la un concert cu Sunny Trancă. Nu am avut însă libertatea de a o publica. A trebuit să aștept un moment prielnic. Nu știam când va veni. Știam doar că trebuie să aștept. Ciudate pot fi uneori căile Domnului.

Când am aflat că Ada, minunea de fetiță din casa familiei Moraru, mănâncă mămăligă, că îi place mâncarea aceasta arhaică, mâncarea care i-a ținut în viață pe strămoșii noștri în vremurile foametei, am știut că postarea are legătură cu ea. Azi, 5 mai, este ziua de naștere a lui Ada Moraru. La mulți ani, Ada!