Pentru aceste așezări de la câmpie viața curgea, imperturbabilă, de la sine.
Mergeau și veneau de la servici, făceau piața, sărbătoreau, mâncau, se distrau, beau.
Mergeau la mall, își făceau cumpărăturile la hipermarket, aveau cont pe facebook, vorbeau la nesfârșit pe mobile.
Își serbau zile de naștere, plângeau pe cei decedați, plecau în vacanțe exotice.
Se iubeau, se căsătoreau, creșteau copii și nu știau nimic.
Era ca în zilele lui Noe.
Soarele răsărea, lumina și încălzea și pe cei buni și pe cei răi.
Ploaia nu făcea nici ea diferențe: cădea și peste holdele celor drepți și peste a celor nedrepți.
Cei buni erau amestecați printre cei răi, cei drepți erau împrăștiați printre cei nedrepți.
Cine știe care sunt ai Lui și care nu?
Din „umbra și înaltul” cerului se pregătește o operațiune secretă, unică și emblematică în istoria planetei: un bombardament aerian cu foc și pucioasă.
Este o operațiune de o anvergură mult mai mică decât operațiunea „Potopul” dar, ca în orice operațiune de distrugere totală, înainte de a da startul operațiunii, sunt căutați, avertizați și salvați oamenii proprii din zonele de operațiune.
Pentru aceasta sunt trimiși, sub acoperire, câțiva oameni special antrenați pentru acest fel de acțiuni: oameni care cunosc cultura, obiceiurile, limba locuitorilor, oameni cu înfățișare obișnuită, neutră, care să nu atragă privirile, să nu aibă semnalmente ușor de ținut minte.
În Sodoma locuia însă un om care avea ochiul format pentru a detecta străinii; nu numai ochii îi erau perspicace, ci avea și inima bună și casa deschisă pentru a le oferi ospitalitate.
„I-a citit” de cum au intrat pe poarta cetății; i-a abordat direct și curtenitor și a trecut destul de ușor și de repede peste minima lor rezistență. În câteva minute oaspeții erau ca și acasă la Lot, un prosper om de afaceri, un emigrant din Orientul îndepărtat.
Atmosfera deschisă și caldă de la cină, discuțiile amiabile și liniștea serii avea să fie brusc întreruptă de sălbăticia poftelor dezlănțuite ale bărbaților tineri și bătrâni care au înconjurat casa. Abilitățile de negociere ale lui Lot, care l-au scos din multe necazuri, nu dau acum nici un rezultat: pofta lor sexuală nu se lasă mituită sau convinsă nicidecum – ei vor doar pe bărbații care sunt la el în casă.
Spiritele se încing, gluma și întunericul se îngroașă, sodomiții devin violenți, lucrurile se precipită, timpul trece, startul operațiunii se apropie. Străinii deconspiră lui Lot scopul real al vizitei lor și-i dau timp de gândire, pregătire și plecare. Distrugerea cetății este iminentă, salvarea lui și a celor dragi se face în regim de maximă urgență.
Ginerii lui Lot, martori la tărăboiul din jurul casei, nu pot crede că se poate întâmpla așa ceva cetății lor prospere de la câmpie, că nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva în istorie, că totul este o minciună. Ei nu au de gând să plece nicăieri cu noaptea-n cap. Poate mâine vor pleca, după ce se vor scula, dacă vor afla informații credibile, din surse sigure, despre o posibilă amenințare asupra cetății lor.
Era o decizie grea pentru Lot: dacă era o manipulare și ginerii aveau dreptate?
Lot zăbovea.
Străinii, bărbați vânjoși, au ordin de salvare a lor și-i iau hotărâți de mână pe el, nevasta și fetele lui. În confuzia, zăpăceala și avalanșa de sentimente priveau tulburați, pentru ultima dată, la lucrurile din casă și apoi, îndepărtându-se grăbiți, își luau rămas bun de la casa lor.
Domnul voia să-l cruțe pe Lot, să-l scape de pedeapsa iminentă.
Misiune îndeplinită.
Nevasta lui Lot nu a putut să nu „tragă cu ochiul” la infernul din spate și „a înghețat” la jumătatea drumului.
Misiune îndeplinită, parțial.
Când apostolul Petru face referire la Lot, folosește apelativul „neprihănitul”.
Parte importantă din manifestarea neprihănirii lui a fost practicarea ospitalității.
Primirea celor doi străini a fost strategică în operațiunea de salvare a propriei vieți.
Prin ospitalitatea lui, Lot a cooperat cu Domnul la salvarea propriei vieți.
Ospitalitatea l-a salvat pe Lot.