Se apropie sărbătoarea nașterii Domnului Isus.
Citim în profeți, care ne-au înștiințat despre sosirea lui Mesia și citim în evanghelii, care ne prezintă cadrul nașterii Împăratului. Numai că, din punct de vedere pământesc, era deja înscăunat un împărat în Imperiul roman care nu recunoștea pe altul mai presus de sine și care nu concepea să existe o voință mai presus de a sa. În dorința de a afla care este realitatea demografică a imperiului său, Cezar August a dat ordin să se facă un recensământ, particularitatea acestuia fiind că oamenii se înscriau pe listele localitaților de origine și nu ale celor în care domiciliau în prezent.
Decretul împăratului era nenegociabil și părea a fi unul aiurea, pentru că a pus în mișcare – pe drumuri pe toată lumea. Toată țara era un furnicar de oameni în mișcare, nemulțumiți că trebuie să meargă până la rudele de departe pentru o nimica toată de recensământ.
Cezarul are planurile lui și scrie istoria lui.
Dumnezeu are planul Lui și scrie istoria Lui.
Cezar dă decrete și oamenii lui Dumnezeu se supun. (Luca 2:1-5)
Cel puțin așa se vede situația când citim narațiunea din Evanghelii.
Și așa vedem și noi, câteodată sau tot timpul, situația și vacarmul de la noi din țară.
Politicienii dau decrete, și noi, restul lumii ne supunem, că nu avem ce face.
Pare că politica nu are de a face nimic cu Dumnezeu, că cele două entități sunt pe linii paralele, deși una este sigur dreaptă și alta nu are cum fi decat strâmbă!
Ce legătură există între palatul lui Cezar și ieslea din grajd?
Omenește nu există nici-o legătură.
Palatul și grajdul nu vin împreună, nu se intersectează, sunt paralele.
Cu toate acestea există o legătură: acolo au stat lideri, conducători, care au schimbat lumea!
Roma, Ierusalim, Nazaret, Betleem.
Iosif și Maria locuiau în Nazaret și nu aveau nici-un drag de rudele lor de departe din Iudeea, din uitatul Betleem. Maria era însărcinată și urma să nască. Nimeni nu l-ar fi convins pe Iosif să plece într-o excursie lungă, obositoare și periculoasă.
Nimeni, cu excepția Cezarului, care nu avea nimic de împărțit cu Iosif.
Iosif avea planul de a sta în Nazaret.
Dumnezeu avea un plan cu Pruncul în Betleem. (Matei 2:5-6)
Cezar avea și el planul de a face un recensământ al populației.
Oamenii obișnuiți au planuri.
Dumnezeu are planuri.
Politicienii fac planuri.
Aparent, planurile lor sunt paralele.
Din când în când ele se intersectează, ba chiar se încalecă unele pe altele.
De cele mai multe ori, politicienii fac planuri pe care le împlinesc oamenii obișnuiți și pe care le încalecă Dumnezeu.
De multe ori omul obișnuit se vede încălecat și de politicieni și de către Dumnezeu.
Din când în când, omul obișnuit, cetățeanul de rând, se trezește călare pe planul lui Dumnezeu!
Pentru unii, cele trei planuri sunt paralele, clare și ireconciliabile.
Nu-i mai schimbă nimeni și nimic! (așa cred ei)
Unii sunt cinici, alții frustrați, alții dezamăgiți.
Pentru alții, cele trei planuri au momente ciclice de intersectare dinamică și încălecare.
Ei văd realitatea dinamic, sunt deschiși la schimbare, își curăță ochii de bârne și votează cu încredere în Dumnezeu, înțelegând că actul normal al votului se poate intersecta cu planul lui Dumnezeu.
Să votăm cu încredere în Dumnezeu, cu respect față de oameni și cu discernământ!