Categorii
12 Decembrie Virtuti si Vicii

Trei feluri de rabdare?

S-ar putea să te surprindă și pe tine ceea ce am auzit; l-a început mi s-a părut a fi o întrebare glumeață și întrebătoare: „Știi câte feluri de răbdare există în biblie?”
Nu am fost până atunci atent la acest gen de detalii lingvistice și am răspuns, candid, că nu știu.
Ei bine, mi s-a spus că există răbdarea normală, comună: cea la care poate ajunge, cu un efort moderat, majoritatea oamenilor. Apoi există îndelunga răbdare, acea calitate care conferă capacitatea de a suporta un timp îndelungat, aproape nedefinit, comportamentul defectuos al altora fără ca acesta să provoace sentimente negative ca ură, amărăciune sau mânie. Răutatea oamenilor poate cuprinde o gamă variată de gesturi și cuvinte, de la glume răutăcioase la insulte și batjocori și culminând cu diferite genuri de abuzuri.
În final, ar fi răbdarea de lux, răbdarea sfinților. Acest gen de răbdare care se cultivă și se manifestă în condițiile extreme ale persecuției aprige, unde sfinții sunt supuși la tot felul de presiuni și torturi, fizice și psihologice.

Cum vom rezista noi la persecție și torturi dacă ne irităm imediat la întârzierea sau purtarea urâtă a altora?
Cum vom rezista noi la persecție și torturi dacă ne enervează repede greșelile și acțiunile neintenționate ale celor dragi?
Cum vom rezista noi la persecție și torturi dacă nu reușim să exersăm și să ne maturizăm răbdarea la nivelul îndelungii răbdări?

(Visited 2.082 times, 1 visits today)

11 răspunsuri la “Trei feluri de rabdare?”

    Dar de ce trebuie să avem parte de persecuții și torturi? Asta e singura cale de a fi sfânt?
    Cred că e o idee greșită să spui că sfânt e doar cel care rezistă la persecuții și torturi…
    Ultimele întrebări induc ideea că pe toți (creștinii, cel puțin) ne așteaptă persecuții și torturi, ori Dumnezeu nu a lăsat ca dat acest scenariu.

Termenul „răbdarea sfinților” nu este o glumă inventată de către oameni, ci este folosit în Apocalipsa 13:10.
Da, așa este, ultimele întrebări pot induce ideea că ne așteaptă persecuții, dar intenția lor primară este să ne provoace în a ne lăsa modelată răbdarea în condițiile obișnuite și mărunte ale vieții pentru a fi pregătiți și căliți și pentru condiții mai aspre, ba chiar și pentru cele extreme.

Stimate autor cred ca era mai bine daca ramaneati la cunostinta pe care o aveati inainte de a afla ceea ce ati scris mai sus.Definitiile rabdarii expuse mai sus sunt nici pe departe aproape de adevar daramite biblice.
Răbdarea este una singură şi definiţia răbdării o poate găsi oricine în dex asa ca nu era nevoie să expuneţi acel definiţii neverosimile.Biblia nu vorbeşte nicăieri despre răbdarea sfinţilor ca fiind o treaptă mai înaltă a răbdării.Însuşi cuvântul în sine „îndelunga răbdare” dă definiţia răbdării ca fiind o răbdare mai profundă,mai îndelungă,pe o durată mai lungă.Apocalipsa 13:10 şi Apocalipsa 14:12 nu scoate în relief nicidecum faptul că ar exista o treaptă mai înaltă a răbdării numită răbdarea sfinţilor.Acolo este scris clar şi româneşte:”Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”sau „Aici este răbdarea sfinţilor,care păzesc poruncile lui D-zeu”…etc.Adică aici se vede sau se va vedea câtă răbdare au sfinţii.Care sfinţi?Noi şi cei care vom urma după noi.Ce găsiţi de divers atunci când citiţi aceste fraze încât trageţi concluzia că sfinţii ar avea o răbdare aparte.Scuzaţi-mă,atunci cuvântul „credinţa sfinţilor”din cap 13 cu 10 ar trebui să scoată în relief o treaptă mai înaltă a credinţei,numită credinţa sfinţilor.De parcă noi nu am face parte dintre cei sfinţi.Sau în Isaia 7 cu 13 ar trebui să iasă în relief un alt tip de răbdare numit răbdarea oamenilor şi nu a poporului Israel.Haideţi să nu ne batem joc de limba noastră românească inventând principii şi calităţi morale care nu există.

Apreciez că v-ați oprit pe la Pomul vieții și că v-ați făcut timp pentru a aduce ofrandă, comentariu. După cum se poate vedea în titlu, nu am dat un răspuns, ci am pus o întrebare, lăsând loc pentru dezbatere, dialog și dezacord. Îmi pare rău că nu aveți principii elementare în exprimarea dezacordului și treceți direct la atac și dispreț față de poziția altora, ceea ce este necreștinește. În plus, dovediți că nu aveți nici principii de bază în exegeză și hermeneutică atunci când afirmați că în categoria ”sfinților” menționați în Apocalipsa !3:10 sau 14:12 intrăm ”noi și cei ce vor urma după noi”. Contextul capitolului 13 ne arată clar că termenul se referă explicit la sfinții care sunt în război cu fiara. Dacă vă credeți deja în război cu fiara, este treaba dumneavoastră, însă modul în care ați judecat și disprețuit poziția altuia nu indică nici răbdare, nici tact și nici înțelepciune. Domnul să aibă milă de noi!

Consider răspunsul dumneavoastră mai ofensiv decât al meu. Înțeleg că ați pus o întrebare în titlu dar ați mai pus trei la sfârșit, întrebări care confirmă că sunteți de acord cu cine v-a sugerat aceste tipuri de răbdare.
Să presupunem (personal sunt convins de asta) că peste câțiva ani se vor împlini aceste profeții și dumneavoastră va trebui să dovediți „credința și răbdarea ” închinându-vă

Consider răspunsul dumneavoastră mai ofensiv decât al meu. Înțeleg că ați pus o întrebare în titlu dar ați mai pus trei la sfârșit, întrebări care confirmă că sunteți de acord cu cine v-a sugerat aceste tipuri de răbdare.
Să presupunem (personal sunt convins de asta) că peste câțiva ani se vor împlini aceste profeții și dumneavoastră va trebui să dovediți „credința și răbdarea „pe care o aveți ca creștin și pe care va trebui să o demonstrați închinându-vă sau nu fiarei. Din care categorie de oameni considerați dumneavoastră că faceți parte? Bănuiesc că răspunsul este categoria sfinților nu? M-am pripit și nu am corectat primul comentariu înainte să îl trimit. Vreau să spun că sfinții aceia poate vom fi noi dacă vom prinde acele timpuri sau cei ce vor urma după noi și nu trebuie nici exegeză sau hermeneutica să ne dăm seama de asta.
Vă dau un exemplu cât mai concret:
Mihai este dotat de curaj și super-curaj. Are opțiunea la fiecare probă să înfrunte proba sau să renunțe la ea pierzând astfel renumele. Și vine prima probă : Trebuie să înfrunte un urs. Apelează la curaj,la super-curaj și îl ucide. Mihai trebuie să înfrunte un leu. Apelează la curaj și la super curaj și îl ucide. Și vine proba a treia : Mihai trebuie să înfrunte o fiară mai puternică decât primele două. La ce trebuie să apeleze Mihai pentru a sfida această fiară dacă are în dotare curaj și super-curaj? La curajul lui Mihai?De asta am zis să nu ne batem joc de limba noastră. Păi dacă sfinții au de la Dumnezeu răbdare și îndelungă răbdare și trebuie neapărat ca aceste două să îl însoțească pe un creștin prin orice încercare,chiar și în fața morții, când trebuie să demonstreze un sfânt că are aceste două calități? În fața ispitei, încercării, persecuției nu? Și dacă este scris că prin alegerea pe care o vor face sfinții în acele vremuri vor dovedi răbdarea sau îndelunga răbdare, adică vor dovedi dacă sunt sfinți sau nu eu trag concluzia că ei apelează la ceva ce îi caracterizează și trebuie să îi însoțească mereu. Înțelegând că aceștia ar primi un bonus numit răbdarea sfinților este nu ar fi, o interpretare gramaticală incorectă.
Îmi cer iertare sincer pentru modul în care v-am abordat. Fiți binecuvântat/ă.

Chiar dacă este la aproape doi ani distanță de comentariul anterior, apreciez tactul și strategia nouă abordată. Însă argumentarea rămâne tot neconvingătoare.

Gândiți-vă că acesta este un discurs public. Aparent aveți un stil rafinat, fie în contrazicere fie în ofensare („nu aveți principii”,ați judecat, ați dispretuit”), ceva asemănător diavolului când l-a ispitit pe Domnul Isus. Închei aici comentariul meu urandu-vă să vă schimbați meseria.

Acest discurs ”public” este la mine ”acasă”, nu l-am rostit la microfon, pe alt blog sau pe stradă. Nu am probleme dacă ai dezacorduri cu privire la subiectul abordat și nici dacă insinuezi că nu sunt în stare să argumentez ca să te conving. Dar, a-mi spune ”să plec” de la mine de acasă, adică să mă las de meserie, mi se pare o impertinență grosolană (chiar dacă ție ți se pare că ești finuț) Ușa este deschisă la mine acasă … și pentru a intra, dar și pentru a ieși. Îmi pare rău că nu am fost găsit a fi o gazdă potrivită.:-(

Nu mă consider finuț și am dovedit asta de la început. Chestia e că mă confrunt cu persoane ca dumneavoastră aproape în fiecare zi. Și știți ce detest în asta ? Când cineva devine recalcitrant. Înțelegeți?
Nu am posibilitatea să vă trimit cel puțin două traduceri ale Bibliei în care Apocalipsa 13 cu 10 scrie așa :” Aici o să se vadă fermitatea și credința celor ce aparțin lui Isus „. Și astea le-am descoperit după ce am ajuns personal la această convingere. Deci există și alții care gândesc ca mine și au tradus o Biblie nu au deschis un blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *