Văduvele reprezintă o categorie socială neglijată și neînsemnată în aproape orice societate, mai ales în cea de astăzi care este forjată de un capitalism sălbătic. În antichitate, când speranța de viață era și mai redusă ca astăzi – din cauza războaielor și a bolilor netratabile, văduvele și orfanii erau plasați la marginea societății, erau o povară nedorită, greu de purtat de către cei din centrul ei. Nu așa este în împărăția lui Dumnezeu, care transcende istoria și societățile omenești. Unul din semnele prezenței lui Cristos și a împărăției Sale pe pământ îl reprezintă purtarea specială de grijă față de nevoile pe care le au văduvele și orfanii, cei marginalizați, cei nedoriți de societatea umană.
Apostolul Iacov este foarte categoric și tranșant în ce privește roadele primare ale celui care se consideră credincios, relegat cu Dumnezeu: prima roadă evidentă este controlul limbii – blândețea, iar a doua este compasiunea – grija față de orfani și văduve (Iacov 1:26-27).
Apostolul Pavel îi face instructajul lui Timotei în prima sa scrisoare cu privire la organizarea și păstorirea turmei lui Cristos și nu consideră subiectul ajutorării văduvelor unul minor, ci îl tratează cu toată seriozitatea și înțelepciunea (1 Timotei 5:3-16). Ba, chiar la o citire mai atentă, observăm că după ce încheie subiectul cu cinstirea văduvelor, Pavel aduce pe tapet și subiectul cinstirii prezbiterilor. Oau, în ce ordine le-a pus Pavel!?
Cinstirea văduvelor înaintea cinstirii prezbiterilor !!!
Tot aici Pavel îl ajută pe Timotei să facă distincție între văduvele – văduve și văduvele – fluture (5:11-15), adică cele mai tinere care aveau obiceiul de a pierde timpul și de a duce bârfa dintr-o casă în alta, așteptând să fie ajutate și spijinite de către ceilalți – biserică.
Moartea soțului nu te duce automat pe lista de ajutorare, spune Pavel, ci trebuie să fi demonstrat purtare de grijă față de ceilalți în perioada în care ai beneficiat de avantajele familiei întregi, a soțului și copiilor.
Văduva care nu a ajutat pe alții pe când avea soț, nu se califică în a fi ajutată după pierderea lui!
Femeia care era leneșă când a fost măritată, când devine văduvă tot leneșă rămâne!
Femeia măritată, care a fost harnică, a spălat picioarele sfinților, a fost primitoare de oaspeți, a ajutat pe cei nenorociți, care a muncit ca o furnică atunci când avea soț și-i mergea bine, se califică (scrie Pavel) ca să fie trecute pe lista văduvelor ce pot fi ajutorate de către biserică.
Nu știu ce faci cu banii tăi, nu știu ce faci cu timpul tău, nu știu ce faci cu abonamentul tău de mobil, nu știu ce faci cu mașina ta și nici cu credința ta!
Știu însă că dacă în radarul inimii și a generozității tale nu se află în prezent nici-un orfan sau văduvă, relegarea ta de Dumnezeu este cam subțire și credința ta se învârte în jurul tău și a lucrurilor centrale pentru această lume, dar neesențiale pentru împărăția Lui.
Fă ceva, află informații despre cei apropiați ție, în familia ta, pe lângă prieteni tăi sau de la alții mai activi și mai tangenți cu cei dezavantajați și ajută un orfan sau/și o văduvă – furnică din poziția ta prezentă de privilegiat!
Nu-ți mai permite să fii leneș și neroditor în ce privește nevoile celor dezavantajați!
Dacă vei începe să faci săpături și te vor copleși mulțimea de nevoi care le vei găsi la cei dezavantajați, nu te descuraja și nu dispera:
fă pentru unul sau una, ceea ce ai vrea să faci pentru toți!
Puținul tău nu va face o diferență la mulți, dar va face o diferență la unul sau una!