Proverbul spune că „ziua bună se cunoaște de dimineață”.
Adică primele ore ale zilei dau tonul pentru următoarele.
Dacă așa stau lucrurile, atunci primele ore sunt mai strategice decât restul.
De aceea, unii pentru a-și începe ziua cu un tonus bun, au grijă mare de „energizanții” pentru trup.
Pentru unii cafeaua bună, aromată, îi trezește și bine dispune. Dacă nu-și încep ziua cu o cafea, toată ziua este o zi mohorâtă și nereușită, chinuită. Ceașca aburindă, cu explozia de aromă care plesnește simțurile adormite, face minuni, înviind omul mort în somnul prelungit.
Pentru alții, cerealele cu lapte, sucurile de fructe, iaurturile și alte vegetale ca acestea sunt de nelipsit pentru o dimineață bună.
Mai sunt și excepții (așa eram eu în perioada Tulca), cei care nu pot pleca de acasă fără un mic dejun consistent, de mărimea unui … prânz! Steluța, soția mea, s-a acomodat greu la ideea că îmi doream mâncare gătită la micul dejun. În perioada Timișoara, m-am dat pe brazdă, însă gândul la perioada trecută mă urmărește, ba chiar mă și depășește – din când în când! 🙂
Pentru aceste persoane, excepții, ziua bună începe cu un … prânz!
Ei au învățat, din propria lor experiență, că odată ce au plecat de acasă, surprizele pot să apară la tot pasul, și cărarea zilei și a vieții îi va duce prin locuri nebănuite și nedorite, prin locuri neospitaliere în care nu vor mai avea timp de oprit și de mâncat.
Ei pun bază pe mâncarea gătită de acasă, nu pe mâncarea de pe gard: chioșc, pizzerie, plăcintărie, KFC, Mac D., etc.
Lucrurile stau cam tot așa și în domeniul spiritual, cu sufletul și „energizanții” pentru suflet.
Unii, își încep ziua ciugulind un verset sau două din biblie sau câteva rânduri dintr-o broșurică. Aceștia au grjă de silueta lor sufletească, nu vor să se îngrașe, vor să rămână subțiri cu „talie de viespe”.
Alții, își încep ziua cu exerciții de alergare prin câteva capitole din biblie (din Vechiul și Noul Testament); ei sunt hărnicuți, se pregătesc constant pentru maratonul vieții, sprinteni ca și căprioarele. Unii reușesc să-și „ude picioarele prin apa” Cuvântului, în timp ce alții trec repede prin El ca „gâsca prin apă”!
Unii, nu servesc nimic dimineața. Sunt ocupați cu alte lucruri. Mâncarea pentru suflet este neglijată sistematic. De fapt, nu le este prea foame după Cuvânt. Rareori tânjesc după El. Pot trăi fără să se hrănească din El cu săptămânile. Seamănă cu cămilele, dar nu sunt ca ele. Sunt mai degrabă anorexici. Cămilele au ritmul lor: călătorie lungă prin deșert, apoi adăpare și hrănire. La anorexici le dispare lent însăși senzația de foame, ceea ce duce la o moarte lentă, pe picioare. Aceșia sunt oameni morți care umblă vii printre noi. Le merge vestea că trăiesc, dar sunt morți!
Alții, sunt ca și psalmistul, ei vor un mic dejun copios, care să sature sufletul înfometat: Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli. Psalmul 90:14
Ei nu ciugulesc, mulțumindu-se cu puțin. Nici nu le este frică de hrană tare.
Ei nu galopează, ca la un concurs de călărie. Nici nu le este frică de distanțe și porțiuni mici.
Ei nu vor să plece de acasă fără să guste din bunătatea lui Dumnezeu.
„Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” Psalmul 34:8
Ei vor să plece de acasă cu sufletul satisfăcut la maxim de bunătatea lui Dumnezeu.
Pentru ei, ziua bună începe cu un … prânz din bunătatea lui Dumnezeu.
Un suflet inundat și satisfăcut pe deplin cu bunătatea Lui va fi influiențat și energizat toată ziua de mâncarea bună de dimineață!