Dacă oamenii nu râd

”Dacă oamenii nu râd de visele tale atunci ele nu sunt suficient de mari.” Citatul acesta este pus pe seama mai multor autori sau personalități. Eu l-am auzit spus de Robin Sharma, dar l-am găsit exemplificat magistral în Biblie, în cartea Genezei.

Primul personaj care a întrupat adevărul acesta a fost Noe. La buletinele de știri din vremea lui se anunța, în mod repetat, că un bărbat excentric s-a apucat de un șantier bizar în care intenționează să lanseze un proiect ieșit din comun. Ce deplasat și ridicol a putut părea, pentru oamenii de atunci, proiectul său de a construi o corabie inutilă și uriașă, într-o vreme în care nu se știa ce este aceea ploaie.

Imediat după știrea cu extravagantul și viitorul marinar Noe, la buletinul meteo se anunța vreme extrem de frumoasă pentru următorul an sau doi sau chiar … un deceniu. În lumina acestei prognoze liniștitoare și promițătoare, audiența era îndemnată să-și petreacă vacanțe cât mai lungi, în locuri cât mai exotice (nelipsitele reclame). Cuvintele ploaie, averse de ploaie cu descărcări electrice, inundații sau avertizări cu diferite coduri de inundații erau inexistente în vocabularul de atunci. Credința lui Noe a fost bizară pentru ei. Cei ce nu l-au înțeles l-au respins, l-au ridiculizat, l-au defăimat, l-au luat în zeflemea. Nimic nou sub soare. Așa este și acum. Chiar și cei ce lucrau pe șantierul naval o făceau cu cinism și neîncredere. Măcar cei din familia lui erau cu el și pentru el.

Un alt personaj care a trăit pe pielea lui adevărul din citatul de mai sus este Iosif. Fiind preferatul tatălui său, la vedere și nu pe ascuns, acesta și-a atras antipatia fraților mai mari. Antipatie este puțin spus, pentru că frații au ajuns să-l urască atât de mult că nu mai puteau să-i spună nici-o vorbă prietenească, îl terorizau și cu tăcerea. Dar, el nu s-a victimizat și nu s-a lăsat pradă tratamentului lor disprețuitor și a continuat să le vorbească. Le-a spus cu sinceritate despre visul lui cu snopii. Rezultatul acestui demers naiv a fost previzibil: ei l-au urât și mai mult. Parcă nu îi era îndeajuns lui Iosif că avea deja relații tensionate cu frații. Le mai povește cu naivitate și încredere, inclusiv tatălui său, visul cu soarele, luna și cele 11 stele. Atunci tatăl se distanțează de el și îi administrează o mustrare, de față cu toți frații săi. Frații lui au văzut această acțiune ca un semn bun și necesar pentru aducerea visătorului cu picioarele pe pământ sau cu fața la pământ. Nu a trecut prea mult și Iosif a rămas singur cu visele lui, departe de cei care-l iubeau și de cei care-l urau. Familia nu mai era cu el și nici pentru el. Dar, Dumnezeu și visele erau cu el și pentru el.

Și a mai fost un personaj cu vise mari. Atât de mari că au intrat în ele toată lumea. El a zis că a venit să mântuiască lumea de păcatele care o condamnau la moarte și iad. Ai Lui, cei din familie, au crezut că și-a ieșit din minți, că este nebun. Lor le-a fost rușine de El și au căutat să-L captureze și să-L ducă acasă. Să-L izoleze, ca să nu mai tulbure liniștea publică. Dar, nu au reușit. El a continuat să-și vadă de treaba și visul Lui. Familia nu era cu El și nici pentru El. Doar câțiva ucenici erau cu El și aceasta până când visele lor cu EL au fost sfărâmate. Și visele de salvare a doi tâlhari au fost curmate brusc atunci când aceștia s-au trezit atârnați pe cruce alături de un necunoscut. Unul dintre cei doi a intrat în corul batjocoritorilor format din trecători, preoți, cărturari, bătrâni și soldați. Celălalt s-a disociat de ei și a crezut că visul nu moare pe cruce, că el este făcut roditor prin cruce, pentru că grăuntele care nu moare nu poate aduce roadă. Trecătorii au râs, preoții și cărturarii și-au bătut joc, soldații L-au ridiculizat, ucenicii s-au împrăștiat, crucea L-a torturat, moarta L-a îmbrățișat. Dar, Dumnezeu era cu El și pentru El, era în El. Nimeni și nimic nu L-a mai putut opri, nici măcar locuința morților. Nici atunci și nici acum. Și nici în viitor.