Categorie: 12 Decembrie

Trăim o vreme în care lumea este foarte orientată pe rezultate.
La servici ai scopuri smart, ținte de atins, evaluări și verificări.
Acasă ai de făcut 1001 de lucruri.
La biserică sunt planuri de creștere, bugete și programe. Omul este supus unor presiuni crescânde.
În drum spre servici, trebuie să mai treci pe la domnul Neliniștit și să dai telefon la

În unele aspecte ale vieții mele încă văd oamenii și evenimentele cu ochii de copil.
Mintea mea a „fotografiat” și a reținut oamenii întro anumită ipostază a devenirii lor. Chiar dacă ei între timp s-au schimbat, au evoluat sau au regresat, în mintea și percepția mea, ei se găsesc tot acolo, undeva blocați în trecut.
Se întâmplă însă și fenomenul invers, în care memoria mea a „fotografiat” personajul în faza lui adultă și chiar dacă vorbesc despre tinerețea lui, în mintea mea am fotografia lui de adult. De ultimul lucru mi-am dat seama recent, când am încercat – chiar și speculativ, să ma gândesc ce vârstă aveau apostolii când

Stau la casă. Pe drum de casa noastră este un bloc cu patru etaje.
În fiecare an, la o fereastră de la etajul unu’, apare un „moș crăciun” cu un sac în spate.
Stă agățat disperat de o frânghie așteptând să i se deschidă și să fie primit înăuntru.
Pe frig și ceață, nisoare sau ger, sub soare cu dinți sau fără, moș crăciun așteaptă.
Așteaptă răbdător ca gazda să-i deschidă. Dar, fereastra rămâne închisă și el … tot afară.
Trece o zi, trec două, trec douzeci și nouă și el

Am auzit multe predici și am citit multe scrieri pe seama cărții și a personajului Iov.
Am auzit și citit despre suferințele lui, despre atitudinile lui, despre prietenii lui, despre nevasta lui, despre Dumnezeul lui. Prea puțin, sau aproape deloc, se menționează despre răbdarea lui Iov. Modul în care apostolul Iacov interpretează cartea și personajul Iov din Vechiul Testament aruncă o lumină nouă asupra legăturii negândit de strânse dintre suferință și răbdare. Lumea a fost nedreaptă pe vremea lui

Nicicând nu a trăit omul cu atâta lipsă de răbdare ca și azi. Presiuni dinafară și tensiuni lăuntrice torsionează sufletul făcându-l tot mai nerăbdător și mai iritabil la greșelile neintenționate și la eșecurile altora. Ne irităm repede, prea ușor – din nimicuri și prea frecvent – cu pauze tot mai mici. Șmecheria și perfidia nerăbdării constă în rapiditatea și abilitatea de a arunca vina spre cealaltă persoană, umilind-o! Firea pământească aruncă „praf în ochii” altora îndreptând atenția spre ceilalți, evitând astfel

S-ar putea să te surprindă și pe tine ceea ce am auzit; l-a început mi s-a părut a fi o întrebare glumeață și întrebătoare: „Știi câte feluri de răbdare există în biblie?”
Nu am fost până atunci atent la acest gen de detalii lingvistice și am răspuns, candid, că nu știu.
Ei bine, mi s-a spus că există răbdarea normală, comună: cea la care poate ajunge, cu un efort moderat, majoritatea oamenilor. Apoi există îndelunga răbdare, acea calitate care

– Cum ai putea provoca nerăbdarea unui om?
Răspunsul 1
L-aș încuia întro cameră care, înspre bucătărie, are un perete de sticlă. El poate vedea cum se prepară mâncarea și apoi cum este așezată frumos pe masă. El ar avea acces la mâncare numai după ce apasă pe un buton roșu. După câteva zile, în care omul s-a obișnuit ca să aibă acces la mâncare apăsând pe butonul roșu, nu i se mai permite să mănânce imediat chiar dacă apasă pe buton. El trebuie să rămână în continuare în camera lui, în timp ce

Deși orășenii o duc cu mult mai bine decât cei de la țară, cred că sunt unele aspecte esențiale ale vieții în care ei sunt mai dezavantajați. Viața la oraș are mai mult o dimensiune liniară, în timp ce la țară are o dimeniune ciclică. La țară viața se desfășoară în jurul calendarului agricol. Primăvara sunt activități specifice legate de pământ și semințe care trebuiesc făcute la timpul potrivit pentru ca apoi vara și toamna să continuie întro succesiune regulată și previzibilă în fiecare an. Viața la oraș nu este sensibil modificată de schimbarea anotimpurilor. Munca la birou sau la fabrică este cam aceeași indiferent de anotimp. Vremea rea doar încetinește ritmul vieții, nu-l schimbă cu nimic.
Vrea copilul struguri? Părintele

Dragostea este îndelung răbdătoare.
Răbdarea nu se grăbește, dar are obiective de îndeplinit.
Răbdarea se grăbește … încet!
Răbdarea nu se uită la ceas, dar știe „cât este ceasul”.
Răbdarea nu se agită, dar se învârtește.
Răbdarea este înceată ca melcul, dar gata să se ia la întrecere cu gândul.

Eu aștept, tu aștepți, el așteaptă, ea așteaptă …
Noi așteptăm … ce?
Noi așteptăm să vină sărbătorile cu cadouri, colinde, zăpadă, vacanță și concedii.
Așteptăm să vină Moș Crăciun cu sania și cu cadouri …
Așteptăm să vină sfârșitul anului cu bonusuri, promovări sau mărire de salariu.
Așteptăm să treacă criza. Așteptăm vindecarea. Așteptăm pensionarea.
Așteptăm să vină copilul, care nu mai vine. Aștepți băiatul sau fata,