Eu aștept, tu aștepți, el așteaptă, ea așteaptă …
Noi așteptăm … ce?
Noi așteptăm să vină sărbătorile cu cadouri, colinde, zăpadă, vacanță și concedii.
Așteptăm să vină Moș Crăciun cu sania și cu cadouri …
Așteptăm să vină sfârșitul anului cu bonusuri, promovări sau mărire de salariu.
Așteptăm să treacă criza. Așteptăm vindecarea. Așteptăm pensionarea.
Așteptăm să vină copilul, care nu mai vine. Aștepți băiatul sau fata, care nu mai vine.
Așteptăm să se schimbe ceva în planul vieții acesteia, să fie lumea mai bună, mai generoasă, mai iertătoare, mai miloasă, mai bucuroasă, mai curată, mai iubitoare, mai roză.
Orizontul așteptărilor noastre este modelat și îngustat prea mult de ceea ce vedem, atingem, gustăm, auzim sau mirosim. Orizonul lumii viitoare, a cerurilor noi și a pământului nou este îndepărtat, întunecat și difuz. Apostolul Petru spune că, având în vedere finalitatea violentă, distrugerea totală și sigură a acestui pământ, ” noi, după făgăduința lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” 2 Petru 3:13
Lărgirea orizontului așteptărilor noastre, care se prelungește spre pământul nou și eternitate, nu va schimba lumea în care trăim, dar va schimba ceva în atitudinea noastră față de ea. Dumnezeu întârzie, din motivele Lui, în a termina cu lumea aceasta și în a o retransforma-o în lumea la care, unii, visăm. Această întârziere a Lui, motivată de îndelunga Lui răbdare pentru oameni, este folosită de unii pentru a-i ridiculiza pe cei care au o nădejde puternică legată de lumea viitoare.
Creștinii primului secol aveau inimile mai legate de Domnul și viața viitoare decât o avem noi. Ei așteptau încrezători revenirea Domnului, sfârșitul lumii acestei și începutul lumii viitoare. Ei așteptau răsturnarea situației în drama pământului în care împărații lumii se comportau ca și cum ar fi zei, încrezători că Isus Cristos este Împăratul împăraților, Cel victorios, Cel care l-a biruit pe cel rău și care va duce biruința la un final glorios.
Paradoxal, orizontul așteptărilor în primul veac era mai înalt, mai mobilizator și mai glorios decât este acum când suntem mai aproape de finalul dramatic al acestei lumi și începutul glorios al celeilalte.
Așteptăm.
Așteptăm … ce?
Așteptăm … cum? Așteptăm cu dor. De cine ne este dor, acum când avem aproape orice?
Ce frumoase și pătrunzătoare sunte versurile lui Traian Dorz:
De dorul Tău Isus iubit
în dragostea Ta arse
şi inima spre Răsărit
şi faţa ni se-ntoarse
Isus, Isus… şi Te-aşteptăm
cum crinii-aşteaptă rouă
privind spre ceruri Te chemăm
cu mâinile-amândouă.
Treci peste anii viitori
Isuse drag, şi vină
ne du mai sus, mai sus de zori
spre ţara de lumină
şi-n clipa când ni-i cununa
cu-a slavei Tale taine
schimbaţi, ca Tine vom purta
a păcii albe haine.
Iar noi iubit şi drag Isus
ţi-om da cu braţe pline
toţi crinii dorului nespus
şi-ai dragostei de Tine
şi Ţi-i vom presăra în drum
cu-o veşnică-nchinare
precum Îţi presărăm acum
a dragostei cântare.
În zorii fiecărei luni
vom strânge cu uimire
din pomii veşnicei minuni
noi roduri de iubire
şi-Ţi vom cânta Isus iubit
de drag o veşnicie
că Te-am chemat şi Te-am dorit
cât nimenea nu ştie.
3 răspunsuri la “Orizontul asteptarii noastre”
De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in „ziua aceea” Domnul, Judecatorul cel drept si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.( 2TIM 4:8)
De asemenea in 1 Ioan 3 Biblia afirma
Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.
Luna decembrie mai este numita si luna cadourilor, iar fiecare dintre noi asteptam cu nerabdare sa oferim si sa primim daruri, mici sau mari in functie de buget si inima.
Tot luna decembrie mai este si luna postului Craciunului in biserica ortodoxa, adventul in biserica catolica si protestanta.
Este o pregatire a inimii prin post si meditare la Cuvant.
Cu totii asteptam aceste sarbatori, …, totusi ma analizez si observ ca ADEVARATA ASTEPTARE PARCA ESTE ASCUNSA IN VENTRICULELE MEDIOCRITATII MELE.
Domnul Isus a dat TOTUL pentru biserica Sa si asteapta ca Trupul Sau sa freamate de dor si sa astepte cu nerabdare venirea Sa.
Crestinii primelor secole nu se plangeau de lipsa trezirii spirituale deoarece ei se salutau cu MARANATA – Domnul vine, traiau venirea Lui, stiau ca este la usi, nu aveau timp pentru alte lucruri ca si Ghehazi vechiului testament. Asa cum afirma si Cuvantul ei se curateau prin aceasta nadejde vie.
Ei traiau, se rugau, munceau, predicau, iertau deoarece DOMNUL ERA CHIAR LA USA.
Trezeste-ma Doamne , ajuta-ma sa inteleg taina venirii Tale, sa o iubesc si sa o traiesc.
Amin
Gili Idrie scria: \\\”Paradoxal, orizontul așteptărilor în primul veac era mai înalt, mai mobilizator și mai glorios decât este acum când suntem mai aproape de finalul dramatic al acestei lumi și începutul glorios al celeilalte.
Așteptăm.
Așteptăm … ce?
Așteptăm … cum? Așteptăm cu dor. De cine ne este dor, acum când avem aproape orice?
Ce frumoase și pătrunzătoare sunte versurile lui Traian Dorz:\\\”
Da, pregătirea inimii este esențială pentru a trăi sărbătoarea întro altă dimensiune.
Acum fericim pe cei trufasi; da, celor rai le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, si scapa!
Atunci si cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta….
Maleahi 3:15-16
Unii obosesc rabdarea oamenilor si vor sa oboseasca si rabdarea lui Dumnezeu(Isaia 7:13)
Cei ce ne temem de Domnul haideti sa vorbim adesea unul cu altul(si cu Domnul si despre Domnul).
Sa zicem si sa traim MARANATA.