Categorii
Tematice

10 cărți (autori) care mi-au influențat viața

După ce trec de vârsta de trei ani, unii copii nu mai vor să zică altceva, la rugămințile părinților, decât cuvântul ”nu”. După ce ies din această perioadă timpurie de rebeliune, unii îl vor uita pe ”nu”, îl vor lua în brațe pe ”da” și nu îl vor da jos până la … moarte. Alții, pentru a nuanța sau extinde opțiunile s-au deprins ca după ”da” sau ”nu” să-l adauge pe ”dar”. Această postare este răspunsul la provocarea lansată de Andreea Luncan și Darius Oprea de a face lista cu cele 10 cărți care au avut cea mai mare influență asupra mea. Răspunsul meu este acum cel din categoria ”da, dar …”, adică voi întocmi o listă, dar nu mă voi mulțumi să fac o listare seacă, ci voi prezenta câte ceva despre conținutul și autorul cărților, modul în care au contribuit la devenirea mea și mi-au influențat anumite decizii majore ale vieții. Unii au sugerat că în listă nu trebuie inclusă Biblia, pentru că ea este indiscutabil cartea care influențează cel mai mult viețile noastre. Deoarece orice listă implică oarecum o cronologie, am să încerc să prezint cărțile și autorii în ordinea în care au apărut în viața mea. Cu toate acestea, chiar dacă unii dintre ei au apărut simultan la orizontul vieții mele unii m-au influențat mai repede, iar alții mai târziu.

”Winettou” – Karl May
Scrierile despre vestul sălbatic, luptele albilor cu indienii pentru cucerirea de noi teritorii mi-a fascinat adolescența. Am visat să ajung să mă înțeleg cu prietenii mei doar dintr-o privire, așa cum comunicau personajele pe care le admiram în cărțile lui Karl May. Am apreciat și am invidiat demnitatea cu care războinicii indieni răbdau torturile și batjocurile atunci când erau luați prizonieri. Am reținut tehnica de luptă a doi pistolari prieteni care, atunci când se pornea lupta, stăteau spate la spate. Ei considerau că în acest fel, dușmanul nu-i mai poate ataca de la spate, pentru fiecare avea spatele acoperit de către celălalt. Pentru mine aceasta este una dintre imaginile cele mai sugestive pentru viața de căsătorie. Când soțul și soția ”își acoperă reciproc spatele” dușmanul nu mai poate ataca prin surprindere în zona vulnerabilă, ci doar din față.

”Biblia este totuși adevărată” – Petru Popovici
Înainte de revoluția din 1989 era foarte greu să găsești literatură creștină. Foarte rar câte o carte mare, cele mai multe erau în format mic, sub formă de broșuri. În perioada căutărilor mele după dovezi ale existenței lui Dumnezeu am dat, de fapt mi s-a dat, această carte care mi-a construit o minimă bază de încredere pentru citirea și studierea Bibliei. Nu mi-a fost ușor să o fac pentru că revistele ateiste din acea vreme, mai ales revista ”Magazin”, aveau numeroase articole care subminau sistematic credibilitatea Bibliei și existența lui Dumnezeu. Fratele Pit Popovici, cunoscând situația de la noi din țară a scris cărți/broșuri de natură apologetică ce mi-au consolidat credința, m-au inspirat și m-au încurajat să persist în vremurile acelea de uscăciune și încercare. Câteva dintre acele cărți sunt: Există viață după moarte, Graiul proorociilor, Graiul martirilor creștini din primele secole, Lumini peste veacuri, etc.

”Viața intimă după căsătorie” – Carte/caiet scris de mână – autor necunoscut mie
Pregătirea tinerilor pentru căsătorie a fost înainte un tabu. Nu se vorbea (aproape) deloc despre viața sexuală. În biserici, nici atât. Ce să mai vorbim despre consilerea premaritală? Nici nu exista acest concept. Mijloacele de informare erau foarte puține. Când și când mai transmitea radio ”Șanț”, adică zvonuri, bârfe și răutăți. Se descurca fiecare cum putea: după ureche și pe bâjbâite. Cum în primele zile de căsătorie se așează fundația pentru anii următori, vă puteți imagina cât de nepregătiți dpv sexual au intrat în căsătorie majoritatea celor care acum sunt peste 40 de ani. Nici generația tânără de azi nu este cu mult mai pregătită pentru că sunt atât de multe distorsionări și jumătăți de adevăruri, atâta artificialitate, în informațiile prezentate pe internet și în filme. M-am considerat norocos și fericit pentru că, cu câteva luni înainte de căsătorie, am primit să citesc un caiet, de fapt o carte tradusă din limba engleză și copiată prin scris de mână (nu bătută la mașină)! Apoi, având deja anumite informații din carte, m-am simțit capabil și liber, să discut cu Steluța (logodnica mea) câteva subiecte fierbinți despre ceea ce urma să se întâmple cu și între noi, atât în noaptea nunții cât și după aceea. Din păcate nu îmi amintesc care a fost titlul cărții din acel caiet și nici autorul, dar pentru mine ea a fost fundația pentru o viață intimă sănătoasă, armonioasă și împlinitoare. Și nu numai pentru mine, ci și pentru cei cu care am făcut ulterior consiliere premaritală.

”Făuritorii căsniciei”- Larry Crabb
Am predat mai bine de 15 ani, la zeci de cupluri, ”Cursul de căsătorie” al BEE care avea pe lângă manualul de lucru 2 cărți pentru studiu: ”Făuritorii căsniciei” și ”Viața intimă” de Ed White. Așa am făcut cunoștință cu profunzimea și capacitatea inegalabilă a lui Larry Crabb de a integra și combina adevărurile profunde ale Bibliei cu cunoștințele din domeniul psihologiei. Cartea sa ”Înțelegând oamenii” o consider absolut neceară pentru orice psiholog, consilier sau psihoterapeut creștin, ba chiar și pentru păstorii care consideră că fac îngrijire pastorală. Pentru crearea unor relații sănătoase în biserică și formarea unei culturi care favorizează inițierea și consolidarea relațiilor recomand cu mare căldură cartea ”Conectarea interpersonală”. Am rezonat cu stilul și convingerile lui, iar ceea ce ne-a împărtășit în cărțile sale a fost fundația pentru lucrarea de consiliere și îngrijire pastorală care am făcut-o și încă o mai fac. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, sesizez o paralelă izbitoare între viața lui și a mea: amândoi am luat o decizie radicală când ne-am apropiat de vârsta de 50 de ani!

 

”The unnecessary pastor – Rediscovering the call” – Eugene Peterson
În viața bisericii în care am fost implicat 10 ani și a conducerii ei, modalitățile seculare de abordare ale lucrării au fost asimilate și integrate, atât în ceea ce privește munca pastorală cât și modul de organizare a bisericii. În unele aspecte nu am asimilat abordarea managerială a lucrării de pastorat deoarece Eugene Peterson, numit și ”păstorul păstorilor”, mi-a insuflat convingerea că în chemarea pastorală păstrarea orientării și distinctivității biblice este absolut necesară. El este autorul uneia dintre cele mai recente și actualizate traduceri ale Bibliei în limba engleză numită ”The Message”. Câteva din cărțile sale care mi-au modelat viața pastorală sunt: ”Păstorul contemplativ”, ”Five smooth stones for pastoral work”, ”Working the angles”, ”Subversive spirituality”, ”Long obedience in the same direction”. În situațiile de criză, când aveam îndoieli și erau presiuni să fac ceea ce nu credeam că ar trebui să fac, luam și reciteam cartea ”The unnecessary pastor – Rediscovering the call” pentru a discerne ce este cel mai bine de făcut pentru a rămâne fidel chemării mele. Un lucrul care îl apreciez mult la Eugene Peterson este capacitatea și măiestria lui de a îmbina cariera profesională la nivel academic cu lucrarea pastorală într-o biserică ”mică” de 750 de membri.

”Înnoirea inimii” – Dallas Willard
Dallas a fost profesor de filozofie, motiv pentru care m-am conectat greu cu scrierile sau seminariile sale – aceasta la început. Deoarece mi s-a părut stilul său mai alambicat, l-am lăsat o vreme și am căutat cărți mai ușoare care promiteau multe, dar ofereau puțin. Toată lumea este interesată de schimbare, se scrie mult despre ea, se fac bani mulți pe seama ei, dar puțini o trăiesc și, și mai puțini sunt capabili s-o explice în mod realist, clar și complex. Nu știu să existe o carte în limba română mai profundă și mai clară cu privire la realitatea schimbării ca și ”Înnoirea inimii”. Mulți o au în bibliotecă, dar foarte puțini au reușit să citească mai mult de câteva zeci de pagini. Noi vrem schimbare peste noapte și căutăm autori care să ne promită că iluzia aceasta este posibilă, măcar pentru noi. Cartea lui Dallas nu este lăptic, ci carne, mâncare pentru adulți. Dacă nu ai răbdare s-o citești, nu ai răbdare nici pentru schimbare, transformare. ”Dacă nu-l înțelegi pe Dallas, citește-l pe John Ortberg” mi-a spus profesorul de ”Formare spirituală” de la Wheaton College – Jim Willhoit, la care a mai completat glumind: ”John is Dallas for dummies”. Era o glumă seacă, dar dureros de adevărată.

”Creștinism păgân?” – Frank Viola și George Barna
Nu știu cum a ajuns această carte la mine, în limba engleză, dar am citit-o repede și nu puteam să  aduc contraargumente la modul în care autorii demonstrează că s-a petrecut asimilarea practicilor păgâne în cultura bisericii creștine. Nu mai puțin șocant este să vezi modul în care s-a realizat instituționalizarea și fosilizarea bisericii creștine de-alungul secolelor. O carte scrisă în stil postmodern care deconstruiește, dărâmă în termen scurt ceea ce s-a construit pe termen lung, care tulbură apele liniștite ale sufletelor adormite. Pe mine m-a tulburat mult. Mai dureroasă a fost constatarea că mișcările de înnoire (nici cele trecute, nici cele recente) din sânul bisericii creștine nu au avut curajul de a sacrifica ”vacile sfinte”: liturghia, clădirile, pozițiile clericale. Când am ajuns aici, Duhul Sfânt mi-a pus o întrebare: ”Gili, ai fi tu dispus să sacrifici vaca ta sfântă, adică poziția pastorală?” Eu i-am răspuns: ”Eu cred că aș putea face aceasta.” Speram să nu mi se ceară lucrul acesta cândva – era în anul 2007. Am uitat de carte, am uitat de vacile sfinte. În 2010 însă a venit testul pentru mine: sacrificarea poziției pastorale. Puțini m-au înțeles atunci, și mai puțini sunt cei care mă înțeleg acum. Sacrificiul nu are sens în multe privințe, dar când este încadrat de ascultare și credință are efect eliberator și împlinitor.

”Why men hate going to church?” – David Murrow
David este unul dintre puținii bărbați care-și pun serios problema deficitului de bărbați din bisericile creștine. El consideră că întreaga cultură a bisericilor creștine este neatractivă pentru spiritul masculin, motiv pentru care militează nu numai pentru o lucrare cu bărbații, ci și pentru schimbarea culturii bisericii, dintr-una feminizată într-una mai masculină. Prin scrierile sale, David Murrow, mi-a insuflat orientarea și focalizarea spre lucrarea cu băieții și bărbații, atât de neglijată în bisericile noastre. În cartea ”The map – The way of all great men” el prezintă cele trei călătorii absolut necesare pentru formarea bărbaților: supunerea, puterea și sacrificiul. După cum puteți observa ideea sacrificiului apare și în această carte, care a fost oferită publicului în vara anului … 2010! Cine citește, să înțeleagă.

”Cartea bărbatului matur” – David DeWitt
Am dat de această carte pe când eram implicat full time în lucrarea cu bărbații, probabil în anul 2012. Sunt preocupat de dezvoltarea personală în general și de devenirea bărbaților în special. Cred că autorul are în această carte o sclipire de geniu atunci când ne prezintă țelul unui bărbat ca fiind acela de a deveni patriarh. Sunt cel puțin trei etape majore (și două tranziții majore) în dezvoltarea unui individ de sex masculin: băiat, bărbat și patriarh. Cartea mi-a oferit o primă paradigmă simplificată a ceea ce înseamnă maturizarea spiritului masculin de la faza de băiat până la cea de patriarh. Conținutul cărții este uneori îndrăzneț, tulburând apele și stârnind controverse. Realitatea este că avem puțini bărbați maturi cu profilul de patriarh, iar dacă îi avem nu știm ce să facem cu ei – pentru că nu avem o ”cutiuță” în care să-i încadrăm.

”Falling upward – A spirituality for the two halves of life” – Richard Rohr
Mi-a fost dificil o vreme să mă înțeleg pe mine și să încadrez, undeva și cumva, decizia radicală de a părăsi poziția pastorală.  Când am văzut titlul acestei cărți, am știut intuitiv că aceasta îmi va răspunde la multe din întrebările la care nu aveam  încă răspunsuri. Și așa a fost. Richard Rohr este un patriarh, în sensul menționat anterior, capabil să explice și să lărgească orizontul dincolo de așteptări. Citindu-l am avut senzația eliberatoare că, în sfârșit, cineva știe ce trăiesc, că și alții au fost pe aici și că sunt pe drumul … normal! Modul în care face conexiunea dintre evenimentele vieții și mesajul creștin este unul surprinzător și uluitor. ”There must be, and, if we are honest, there always will be at least one situation in our lives that we cannot fix, control, explain, change, or even understand. For Jesus and for his followers, the crucifixion became the dramatic symbol of that necessary and absurd stumbling stone”. Și în final, un alt citat din această carte: ”The genius of the Gospel was that it included the problem inside the solution. The falling became the standing. The stumbling became the finding. The dying became the rising”.

Deși postarea este mai lungă, te felicit dacă ai reușit să citești până aici, îmi permit să mai adaug un autor de multe cărți care mi-a influențat major viața. Este vorba despre omul cu care am studiat numeroase cărți din biblie și care mi-a făcut atrăgătoare chiar și părțile aride ale scrierilor sfinte. Pe Beniamin Fărăgău l-am întâlnit prima dată în anul 1994, la insistențele lui Ionel Drăgan. El mi-a zis să mergem la Arad, că acolo se va studia cartea Levitic. L-am întrebat câte ore vom studia și el mi-a zis că vom sta două zile. Eram cam sceptic că va reuși cineva să-mi țină atenția trează o zi întreagă pe o carte atât de tehnică și plictisitoare ca și Levitic. Am stat două zile ca un gură cască ascultându-l pe Beni cum ne deslușea tainele și bogățiile unei cărți care mie nu-mi spusese până atunci mai nimic. Timpul regulat petrecut în studiile biblice cu Beni mi-au făcut Biblia mai dragă, mai profundă, mai relevantă, mai vie.

 

(Visited 632 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *