Pomul VietiiÎntre lumea nostră interioară și cea exterioară există multe legături, poduri.
Oricât de mult am dori să ascundem unumite lucruri despre omul nostru interior, ele vor fi „trădate”, mai devreme sau mai târziu, de către omul nostru exterior.
Trupul, prin înfățișarea și (in)expresivitatea lui comunică neverbal despre ceea ce se întâmplă, sau nu, în sufletul omului. Combinând cele două aspecte, interior cu exterior, cineva a descris îmbuibarea ca
Lumea de ieri și lumea de azi se „învârte” mult în jurul mâncării și băuturii.
După muncă și somn, mâncatul ocupă locul trei în topul activităților „de frunte”, adică în ceea ce privește proporția de timp pe care o are din totalul duratei vieții.
Nu ar trebui să ne surprindă prea tare, ca atunci când citind evangheliile, să observăm că acest lucru se reflectă și în
Am văzut, recent, un film documentar despre pregătirea trupelor americane de elită, SEALS. Numele vine de la inițialele (în limba engleză) operațiunilor în care sunt specializate: în primul rând sunt cei mai buni în operațiunile care se desfășoară pe mare (apă), apoi în aer și pe pământ (terestre). Antrenamentele desfășurate în apa oceanului sunt intense, lungi și obositoare. Doar unul din patru soldați, selectați inițial – foarte riguros, vor ajunge să termine perioada de instrucție foarte dură. Un mod ispititor în care sunt testați soldații obosiți și flămânzi, este
Subiectul harului este iubit și dorit de unii, incomod și controversat pentru alții.
Întro postare anterioară, din luna martie a anului trecut – vezi Aici, am căutat să aflăm care este legătura între har și cumpătare. Apostolul Pavel a făcut conexiunea între cele două când i-a scris lui Tit, comunicându-i că harul lui Dumnezeu ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și ne îndeamnă să trăim cu cumpătare în stilul nou de viață cu care am fost hăruiți.
Când citim scrisoarea lui Iuda aflăm că,
Suntem niște ființe iubitoare de plăcere.
De mici suntem atrași de plăcere și fugim de durere.
Părinții noștri au știut acest adevăr și s-au folosit de el în educația și creșterea noastră.
Ca să ne stimuleze întro anumită direcție ne-au recompensat cu anumite bucurii, care erau plăcerile noastre pentru acea vârstă. Ca să ne împiedice mersul întro direcție distructivă ne-au disciplinat, căutând măsurile care ne produceau durere.
Am crescut, am devenit adulți, atracția plăcerilor a rămas cu noi și în noi.
Nici la bătrânețe
În ciuda statisticilor alarmante legate de consecințele nefaste ale consumului de tutun, producătorii de tutun au rămas „orbi și surzi” și au continuat politica lor de marketing agresiv, profitul lor fiind mereu în creștere. Ei nu au știut sau nu au dorit să-și autoregleze promovarea mărcilor de tutun și astfel s-a ajuns la impunerea unor măsuri de
1 imagine face mai mult decât 1000 cuvinte – un adevăr folosit cu abilitate de către firmele de publicitate și nu numai. Îată că mă folosesc și eu de imagini. Priviți și vă minunați la transferul reciproc ce se realizează lent, dar sigur în timp. Consecințele nu sunt vizibile imediat, după cum nici nu se vor putea îndepărta peste noapte.
Adevărul este valabil în toate domeniile în care
Te întâlnești cu unul sau altul și toate merg bine, în dicuție, până ajungi la pocăință și har. Când apare ideea că acestea implică o renunțare la păgânătate și la poftele lumești atunci unii îți spun, politicoși sau furioși, că ei nu doresc o religie care să nu le permită să se distreze ca toți ceilalți sau aceea care ale cărei cerințe are multe „nu”- uri.
Aceeași persoană o admiră însă pe Nadia Comăneci sau pe Cristiano Ronaldo sau pe Cristina Neagu sau pe un alt sportiv sau altă sportivă cunoscută. Majoritatea sportivilor cunoscuți sunt
Dacă aș fi trăit acum 2000 de ani, în Palestina, aș fi fost întro mare încurcătură.
Pe de-o parte mi-ar fi plăcut de Ioan Botezătorul – profetul deșertului, care atrăgea ca un magnet masele de oameni spre pocăință și botez. Vocea lui, mesajul pătrunzător și convingător, stilul de viață cu multe ingrediente ascetice, simplitatea și impactul vieții lui erau electrizante. Oamenii lăsau comfortul și siguranța satului și cetății ca să meargă departe în pustiu pentru a-i asculta mesajul pocăinței și pentru a fi botezați.
Pe de altă parte, în scurt timp, a apărut Isus din Nazaret – profetul satelor și cetăților, care fascina și El masele cu mesajul Său pătrunzător și convingător, cu semnele și minunile care însoțeau lucrarea Sa. La chemarea Sa unii și-au lăsat afacerile și familiile și mergeau după El peste tot.
Numai că diferențele între stilul de viață al lui Ioan și al lui Isus erau diametral opuse.
Era destul de în vârstă. Încă mai mergea la servici; chiar, cu plăcere.
Se gândea și la pensionare; dar, nu prea tare. Acasă la el era liniște și pace.
Pace în relația cu soția; liniște în relația cu copiii -nu-i avea! S-a împăcat de mult, e drept cu greu, că nu vor avea copii, că Domnul Dumnezeu nu le va binecuvânta căminul cu copii. Au fost îngrijorați, chiar frustrați că nu li s-a dat bucuria măcar a unui copil. Ce mult și-ar fi dorit unul, numai unul!
Treceau anii și la casele vecinilor apăreau scutece întinse la uscat (pe atunci nu erau pampers), cărucioare, tetine, țipete și plansete, strigăte de copii.
La ei era tot liniște și pace.
Apoi copilașii vecinilor au devenit adolescenți. Bicicletele veneau și plecau. Au apărut motoretele și mașinile. Seara târziu, bătrânii puneau țara la cale, iar tinerii promiteau fetelor luna de pe cer. Și au venit nunțile în vecini. Bucurie și sărbătoare mare și luuuuuuungă! Tinerii și tinerele se căsătoreau. Apoi au sosit berzele prin vecini.
Acasă la el era liniște și pace. El și soția lui călcau senini și împăcați spre toamna vieții.
La servici, era la fel: liniște și pace.
Aceasta până când rutina serviciului i-a fost întreruptă de un vizitator neobișnuit.