Categorie: 02 Februarie

Începem o serie de postări despre experiențe arhetipale în transformarea sufletului masculin. Sunt anumite momente în viața băieților care contribuie decisiv la trecerea lor din etapa de băiat spre etapa de bărbat.
Aceste momente pot fi foarte diferite de la băiat la băiat sau de la bărbat la bărbat. Cu toate acestea se pot identifica, selecta și grupa aceste experiențe în câteva categorii. Demararea procesului de autocunoaștere este esențială atât la băieți cât și la bărbați. Conștientizarea trecerii în etapa bărbăției a avut, pentru unii, o componentă momentană, un eveniment unic, clar și distinct – „acum știu sigur că sunt bărbat”, sau o componentă procesuală, evenimente succesive – „deci am ajuns bărbat, fără să bag de seamă”!
În călătoria devenirii lui, băiatul trece prin câteva momente strategice în transformarea sufletului.
Să luăm pentru început, un exemplu care este considerat un exemplu negativ…

Nu am fost niciodată atras de romanele polițiste. Chiar dacă am citit câteva, le-am citit pentru că le-am avut la îndemână … însă, nu m-au convins. M-au atras însă cărțile despre spioni și agenți secreți care au existat și trăit în realitate. Eram interesat de mecanismele lor interioare, de transformările lor, de schimbarea motivațiilor, de capacitatea lor de adaptare la condiții noi, de condițiile de antrenament, de cadrul de recrutare și instruire.
Eram dornic să aflu despre ispitele și încercările lor, despre mentalitățile și comportamentele lor, despre reflexele dobândite prin antrenament care-i salvau în situații limită. Îmi plăcea să-i urmăresc în aventurile lor, dar nu mi-ar fi plăcut să fi fost în locul lor.
Știam că nu eram făcut pentru așa ceva pentru că

Frica este un dat al tuturor oamenilor. Bărbați sau femei, copii sau bătrâni, culți sau desculți, pământenii își trăiesc viața cu fricile la purtător. Unele frici sunt la vedere, ca niște tatuaje, altele sunt vârâte pe sub pielea lor. Deși multora nu le place generalizarea sau categorisirile, aceasta este uneori o necesitate pedagogică. Nici ierarhizarea nu este un lucru bine văzut de către unii, dar și acest procedeu de departajare este util când este folosit cu cap. Deși îmi este frică (!) să nu deranjez, pe unii,  mă voi aventura să fac afirmații generalizante și ierarhizante și afirm că una din cele mai mari frici sau angoase ale bărbaților este

Se prea poate să fi crescut întro familie numeroasă și să fi fost ultimul născut.
Aceasta înseamnă că ai fost cel mai mic dintre toți:cel lăsat acasă când toți plecau undeva, cel care purta hainele de la cei mari, cel care benficia de jucăriile rămase de la alții, cel nebăgat în seamă când se împărțeau dulciurile. Niciodată îmbrăcat bine, niciodată sătul.
Dacă familia ta nu a avut resurse materiale la pornire – a plecat de la lingură și cuțit, dacă s-a zbătut constant cu supraviețuirea și a rămas tot acolo – la limita sărăciei, e foarte posibil să crești cu un puternic complex de inferioritate și cu o descurajare cronică. Visele nu există pentru că nu sunt speranțe de mai bine, iar Dumnezeu pare a fi pasiv, departe în lumea Lui, lăsând lumea așa cum o știm noi: nedreaptă, neschimbată și nesimțitoare.
Întrun context asemănător a trăit un tânăr

Ne place să ni se spună că suntem deosebiți.
Ne place când auzim că suntem ca fulgii de nea, unici și necopiabili!
Ne place să credem că nu suntem ca și alții, că ceea ce este valabil pentru ceilalți nu este valabil și pentru noi. Ne încântă să credem că suntem mai deștepți, mai isteți decât majoritatea. Ne mângâie gândul că am fi excepții de la regulă, că dacă toți sunt îmbrăcați în uniformă noi putem să ne îmbrăcăm cum vrem.
Ne doare când cineva face afirmații generale și noi credem și știm că nu sunt valabile pentru noi. Ne enervează când cineva este așa de obtuz și nu crede că noi suntem altfel decât ceilalți. Unui ucenic „i-a sărit muștarul” când

Colesterolul este o substanță necesară bunei funcționări a organismului. În literatura de specialitate se vorbește despre colesterolul bun (HDL) și colesterolul rău (LDL). Pentru sănătatea organismului este necesară menținerea unui raport optim între cele două precum și menținerea unui nivel total de maxim 200 mg/dl colesterol în sânge.
Creșterea cantității de colesterol în sânge peste valoarea normală  face ca acesta să devină inamicul nevăzut al vaselor de sânge .
Cu frica este ca și cu colesterolul:

Criza actuală are o grămadă de ramificații și consecințe. Permanentizarea schimbării, perspectiva abruptă a șomajului, amenințări de tot felul, coduri galbene și roșii, evenimente avalanșă care vin neanunțate și nedorite peste capul nostru, tulbură sufletele erodând încrederea și nădejdea întrun viitor luminos. Oamenii, mai ales orășenii, trăiesc vieți supraaglomerate și confuze, fiind prinși în nenumărate activități fără sens și scop care le mănâncă timpul și energiile. Ei fac o grămadă de lucruri, multe din ele în regim de urgență, dar foarte puține au – la o evaluare atentă, semnificație dincolo de lumea aceasta. Faptul că sunt ocupați le dă senzația că sunt

Toți am crescut cu basmele la urechi: ne-au fost ca niște cercei sau perechi de cireșe. Fie ni le-au (s)pus bunicii, fie părinții, fie le-am ascultat la casetofon sau pickup. Cel puțin odată am auzit și despre împărăteasa frumoasă și rea care avea dialog regulat cu oglinda fermecată. Să uita în oglindă nu atât ca să se vadă pe sine ci ca să afle cum stau lucrurile cu posibilele concurente.
Observ o maaaaaare asemănare între noi, postmoderniștii, și această regină: intrăm în

Anul trecut, de ziua mea, mi-am făcut cadou câteva ore de solitudine. Am lăsat orașul aglomerat și gălăcios, cald și lipicios și m-am dus în pădurea din apropiere. Am uitat de mobil și de calculator și m-am făcut accesibil doar pentru El.

Anul trecut am lansat la ABC Agenda pentru 2012, agendă care are ca temă generală „Rodirea”. În fiecare lună a anului am scris despre o roadă/virtute a Duhului în viața omului, dar și despre un păcat/viciu asociat acelei virtuți. În prefața Agendei am menționat că omul este ispitit și vulnerabil la orice formă de păcat, în forma lui generala, dar că există pentru fiecare om unul sau mai multe păcate personalizate. În timp ce un om poate fi tentat de multe păcate, el este mai vulnerabil  numai față de unele. La o întâlnire cu bărbații de la Pălatca, jud. Cluj am formulat un adevăr valabil pentru băieți și bărbați în felul următor:

Am văzut în postarea anterioară că apostolul Ioan vede frica și dragostea în relație de exclusivitate. Cu toate că există o stare interioară temporară de ambivalență, dragostea cultivată puternic în inimă ajunge să stârpească fricile precum erbicidul buruienile. Dragostea matură, desăvârșită izgonește, pune pe fugă sau distruge frica.

Se pare însă că apostolul Petru ne aduce o altă perspectivă asupra fricii. Se pare că există și frică bună.
Vă invit să citim 1 Petru și să dialogăm pe această perspectivă pe care o aduce Petru despre frică. Aștept ofrandele voastre la masa dragostei (de frați și surori).