Categorii
02 Februarie Virtuti si Vicii

Un urias numit „necunoscutul”!

Nu am fost niciodată atras de romanele polițiste. Chiar dacă am citit câteva, le-am citit pentru că le-am avut la îndemână … însă, nu m-au convins. M-au atras însă cărțile despre spioni și agenți secreți care au existat și trăit în realitate. Eram interesat de mecanismele lor interioare, de transformările lor, de schimbarea motivațiilor, de capacitatea lor de adaptare la condiții noi, de condițiile de antrenament, de cadrul de recrutare și instruire.
Eram dornic să aflu despre ispitele și încercările lor, despre mentalitățile și comportamentele lor, despre reflexele dobândite prin antrenament care-i salvau în situații limită. Îmi plăcea să-i urmăresc în aventurile lor, dar nu mi-ar fi plăcut să fi fost în locul lor.
Știam că nu eram făcut pentru așa ceva pentru că nu eram un tip aventurier, nu eram curios din fire. Am citit, recent, o postare a unui fost agent FBI ( mai bine zis fostă) în care descria câteva caracteristici ale vieții de agent secret și câteva modalități de pregătire pentru a face față cu succes acestor provocări.
O caracteristică de bază a pregătirii o reprezintă confruntarea cu necunoscutul.
Mulți oameni au o frică, teamă naturală de necunoscut, imprevizibil. Nu se duc în direcția necunoscută pentru că nu pot controla, nu pot prevedea, pentru că își pierd sentimentul de stabilitate și siguranță. Nu numai că nu se duc în direcția necunoscutului, dar și fug în direcția opusă, direcția cunoascută, familiară, stabilă.
Agentul secret își dezvoltă reflexul de a confrunta necunoscutul, de a accepta provocarea necunoscutului. El este un om curios și își cultivă curiozitatea. Aceasta îl motivează să caute dincolo de lucrurile evidente, să se aventureze fără frică spre zonele obscure, să avanseze spre pericol asumându-și riscuri calculate și sacrificându-și nevoia de siguranță.
Eu nu am fost un tip prea curios – în majoritatea domeniilor. Dar, am început să fiu curios.


Agentul secret învață să facă pași mici și concreți.
Pașii prea mari anclanșează frica și pornește instinctiv sistemul de autoconservare – apărare. La fel și cu problemele: se începe cu cele mici ca apoi să se abordeze cele mari. Rezolvarea problemelor mici dă curaj și inspiră încredere. Când se ajunge la cele mari, ele nu mai par atât de mari.
Eu mă blocam când dădeam de probleme mari și trebuia să fac pași uriași. Dar, am început să fac pași mici și concreți spre acest uriaș numit necunoscutul!
Agentul secret își cultivă abilitățile până ce devine foarte bun, maestru în ele.
Pentru a deveni un maestru în ceva este nevoie de 10 000 de ore de instrucție și antrenament. Pentru confruntarea cu inamicul te antrenezi zeci de ore în șir. Nu vei putea controla ceea ce va face el, dar antrenamentul asiduu te va ajuta să te controlezi tu.
Eu mă gândeam în trecut că, cu cât fac mai multe, cu atât mai bine. Dar, acum fac mai puține.
Întâlnirea cu necunoscutul nu începe direct pe câmpul de luptă, ci începe în sala de antrenament, acolo unde curiozitatea face pași mici și unde abilitățile se dezvoltă progresiv.
Confruntarea lui David cu Goliat nu a început în Valea Terebinților, ci în  Câmpia Betleemului. Înainte să-l vadă pe uriaș în carne și oase, David s-a confruntat cu uriași mai mici, cu ursul și cu leul. Înainte să facă pași spre Goliat, David a exersat fugind după urs și după leu. Înainte să tragă cu praștia spre filistean David a exersat de 10 000 de ori spre ținte fixe și ținte mișcătoare. Înainte să taie capul uriașului – să omoare un om, David a omorât urși și lei.
Victoria uluitoare din Valea Terebinților a început în necunoscuta sală de antrenament din Câmpia Betleemului.
Îți stă un uriaș în față! Te blochează, te înfricoșează, te umilește?
Caută-ți, întâi, sala de antrenament și apoi du-te curajos spre uriaș!

(Visited 92 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *