Colesterolul este o substanță necesară bunei funcționări a organismului. În literatura de specialitate se vorbește despre colesterolul bun (HDL) și colesterolul rău (LDL). Pentru sănătatea organismului este necesară menținerea unui raport optim între cele două precum și menținerea unui nivel total de maxim 200 mg/dl colesterol în sânge.
Creșterea cantității de colesterol în sânge peste valoarea normală face ca acesta să devină inamicul nevăzut al vaselor de sânge .
Cu frica este ca și cu colesterolul: există frică bună și frică rea!
Frica este răspunsul natural al copilului, omului la amenințări și pericole.
Frica de necunoscut, de câini, de șerpi, de întuneric, de un tramvai care vine cu viteză spre tine, de înălțime, de doctor, de profesorul mânios, de zborul cu avionul sau parapanta, de scufundarea în apă … este în anumite doze acceptabilă, este o frică bună, sănătoasă!
Frica ce stimulează instinctul de conservare și cea care motivează la acțiune este bună!
Frica ce blochează instinctul de conservare și paralizează voința și capacitatea de reacție este una distructivă, rea. Frica obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă și precisă, care conduce spre o stare de frică bolnăvicioasă devine fobie.
Acum ne ocupăm de frica bună, frica în doze sănătoase, frica ce conduce la acțiuni și reacții adecvate și proporționale.
În educarea copiilor ne folosim, în multe situații, de o frică inițială pentru a le forma reflexe și comportamente adecvate pentru evitarea pericolelor. De exemplu, trecerea drumului de către un copil este un eveniment/experiment în care îl învățăm să se păzească de mașinile în mișcare, să-i fie frică de ele, în sensul că-i pot face rău, îi pot produce durere sau chiar moarte. Reflexul de a te asigura înainte de trecerea străzii este motivat inițial de frica de a nu fi lovit, de a nu păți ceva rău. Cu trecerea anilor, odată cu creșterea, copiii se debarasează de aceste frici inițiale dar rămân cu reflexele sănătoase care-i feresc de pericole și de amenințări iminente.
Tot în această categorie intră și sistemul de pedepse și recompense, care este folosit, din nou, în educarea copiilor și stimularea … adulților. 🙂
În unele situații copiii se supun, ascultă de autoritatea părinților datorită fricii de pedeapsă.
Neascultarea le-ar aduce pedeapsa … nedorită și dureroasă. Reflexul supunerii și ascultării este modelat și motivat, inițial, de frica pedepsei. Ulterior este nevoie de o schimbare conștientă și deliberată a acestei motivații astfel încât supunerea și ascultarea să vină din convingere și dragoste și nu din frică.
În biblie, mai ales în faptele Apostolilor, găsim o descriere a unei trăsături de caracter care este de dorit în această lume – ce se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.
Despre Corneliu (FA 10:2) biblia spune că era un om „cucernic și temător de Dumnezeu„.
Teama de Dumnezeu este o teamă, frică bună!
De obicei credința în și teama de Dumnezeu este instilată încă din copilărie. Copii crescuți întrun astfel de mediu își formează de mici anumite principii și practici care îi ghidează în relațiile cu semenii și cu sinele. Adulții cu teamă de Dumnezeu nu au nevoie de supraveghere și control riguros din partea altora pentru că ei trăiesc cu conștiența faptului că dincolo de toți și toate există o Persoană care veghează, lucrează și răsplătește.
Oamenii cu teamă de Dumnezeu se raportează primar la Dumnezeu și legile Lui și din această matrice se raportează la semenii și contextele lor sociale; de aceea este mai greu în a fi manipulați să facă fapte antisociale, să fure, să mintă, să înșele, să mituiască.
Doamne, fă să crească în țara noastră numărul celor ce se tem de Tine!
În anumite circumstanțe putem fi prinși între două forțe: presiunea din partea lui Dumnezeu și presiuni din partea oamenilor. În această situație au fost apostolii în FA 4 când au fost amenințați de autorități cu persecuția. Ei ne-au lăsat un principiu important pentru astfel de situații critice: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi (oameni) decât de Dumnezeu”.
Oamenii ne pot amenința, ne pot înfrica.
Frica de Domnul însă poate elimina sau alunga frica de oameni.
Domnul Însuși ne îndeamnă să nu ne temem mai mult de oameni, care sunt limitați la uciderea trupului ci să ne temem mai mult de Cel ce poate să piardă și trupul și sufletul.
Matei 10:28 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”