Inca o carte … plictisitoare!

Dacă ai reușit, eroic, să ajungi la finalul cărții Levitic – manualul de instruire pentru preoți și leviți, iată-te în fața unei alte cărți plină cu nume, numere, liste, informații, detalii și repetiții plictisitoare pentru turistul grăbit dar grăitoare pentru cercetătorul iscusit – cartea Numeri. Pavel ne încurajează să citim astfel de cărți, să perseverăm în a le citi și studia …
„Și tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”. Romani 15:4
Dumnezeu are lucruri importante de comunicat prin structura materialului comunicat în aceste cărți și mai ales prin repetițiile în care se schimbă doar un mic detaliu. Haideți să facem o încercare să vedem cum stăm cu răbdarea și cu spiritul de observație!

Vom exersa pe cel mai luuuuuuuuuuuung capitol din cartea Numeri. Începe să citești întreg capitolul 7!
Nu te opri, până nu termini. Dacă ai reușit, felicitări!
Fiecare căpetenie avea de adus daruri obligatorii și de bunăvoie. Aici a fost pe varianta „standard” – adică toți la fel, numai că în zile diferite. Pare că a fost doar „copy paste” dar, nu a fost așa.
Iată tiparul după care se încheie fiecare paragraf: „… şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahșon, fiul lui Aminadab.” 7:17
De la noi, cititorii neutri și distanți, se văd doar farfurii, ligheane, cățuie, viței, boi, berbeci, țapi, miei.
Pentru Nahșon, Netaneel, Eliab, Elițur, Șelumiel, Eliasaf, Elișama, Gamliel, Abidan, Ahiezer, Paguiel, Ahira nu erau doar cuvinte pe hârtie. Erau  darurile lor specifice pentru lucrarea lui Dumnezeu. Erau darurile lor.
Așa cum 100 de RON poate fi darul tău, darul lui Cornel, darul lui Aurel, darul lui Carmen, etc. Numele prezent acolo face diferența. Acolo este o persoană nu doar un nume și niște numere.
Așa cum erau doi bănuți aruncați de o văduvă.
Persoana face diferența.
Și Domnul face diferența, înregistrează, se bucură, răsplătește.
La timpul Lui.
În modul Lui.

Și ca orice dar, la final erau jertfele de mulțumire.
Era să uit, aici nu intra zeciuiala! 🙁
Preot și levit, căpetenie și mojic, nu puteau să nu se împiedice în structura darurilor și să nu vadă că mulțumirea era de bunăvoie și obligatorie înaintea lui Dumnezeu.

În cartea Numeri, tot citind mai departe aflăm ceva important despre nemulțumire și cârtire.
Dar, să nu răpim bucuria descoperiri acestui adevăr până la o postare ulterioară. 🙂