Ioan Botezătorul apare pe scena istoriei în contextul așteptării mesianice.
Înaintea împăratului era trimis heraldul, cel care mergea înainte și anunța sosirea lui.
Stilul de viață și imaginea publică a heraldului era în concordanță cu stilul și pompa de la curtea împărătească.
Ioan începe să anunțe sosirea Împăratului în contextul unei vieți simple și austere, așa cum era și deșertul, mediul în care el trăia cel mai mult. Trăia o viață ascetică, marcată de izolare, post, dietă simplă, îmbrăcăminte – mai puțin comfortabilă. Normal că grupul de urmași, ucenicii săi, i-au călcat pe urme și i-au copiat modelul: viața lor spirituală era vizibil marcată de perioade de post și rugăciune și de o dietă frugală.
Nu tot așa era cu Cel pe care Îl anunța cu mare îndrăzneală, putere și pasiune.
Acesta, deși se lansase în lucrarea de predicare cu un post de 40 de zile, a început să fie văzut pe la casele și petrecerile date de vameși. Și vameșii când se adunau împreună nu o făceau ca să se roage și să postească, aici nu puteau face concurență fariseilor (care ocupau locurile fruntașe, adică 1,2 și 3 în întrecerea religiozității), ci ca să chefuiască, să se distreze cu muzică, mâncare, băutură, jocuri și alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Fariseii nu invitau vameșii la post iar, vameșii nu invitau fariseii la chef.
Prăpastia era adâncă și mare.
Isus intră în această prăpastie și …
un editorial din cel mai citit ziar „Ochiul fariseului”, face o primă observație și aruncă prima acuzație: „Isus, prietenul vameșilor! Isus, care mănâncă și bea cu păcătoșii! Isus, îmbuibatul!”
Ochiul veghetor al fariseului a sesizat diferențe între Ioan și Isus, legate de strategia de lucru și stilul de viață, și a găsit motive să respingă mesajul pocăinței adus de către cei doi.
„Ioan era prea auster și izolat, predica fără menajamente, era mai mult ca un om ieșit din minți, era un antisocial!
Isus era prea lumesc, era văzut la petreceri, mânca și bea cu păcătoșii, era un mâncăcios și un bețivan, un îmbuibat!”
Concluzia fariseului: având în vedere stilul lor de viață extremist (adică nu este ca al nostru), nu puteau fi trimiși de Dumnezeu deci, nu trebuia acceptat mesajul lor – nu era de la Dumnezeu! (vezi Luca 7:30-35)
Categorii
Acuzat de… imbuibare!
(Visited 92 times, 1 visits today)
2 răspunsuri la “Acuzat de… imbuibare!”
Da, Isus a mers in mijlocul imbuibarilor, ospetelor si asa mai departe, dar …. El avea un scop foarte precis: sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut. De alta parte nu trebuie sa lasam la o parte cuvintele Lui: „Mancarea mea este sa fac voia celui ce M-a trimis ,si sa implinesc lucrarea Lui” (Ioan 4 :34) si „Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care va ramane pentru viata vesnica si pe care v-o va da Fiul omului ” (Ioan 6 :27). Pentru mine acest din urma verset a fost o revelatie cand am realizat ca nu fac altceva decat sa ….ma ocup de hrana (mamicile stiu ce spun! ). Se intampla insa un lucru trist. Asemenea Domnului Isus , si noi mergem la ospete cu lumea, dar nu ca sa devina ei ca noi, ci ca sa devenim noi ca ei. Si asta pentru ca orice altceva devine mai important decat hrana pe care doreste Domnul Isus sa ne-o dea, Painea vie, mai exact cuvintele lui care sunt DUH si VIATA !
Foarte bună precizarea ta, Cristiana! El a mers acolo ca să cheme la pocăință. Unii au răspuns chemării venind la pocăință, alții au rămas mai departe cu petrecerile.