În ciuda statisticilor alarmante legate de consecințele nefaste ale consumului de tutun, producătorii de tutun au rămas „orbi și surzi” și au continuat politica lor de marketing agresiv, profitul lor fiind mereu în creștere. Ei nu au știut sau nu au dorit să-și autoregleze promovarea mărcilor de tutun și astfel s-a ajuns la impunerea unor măsuri de limitare prin campanii de publicitate care să conțină avertismente clare și explicite cu privire la efectele nocive ale fumatului.
Producătorii de băuturi alcoolice și-au băgat și ei capul în nisip, pentru o vreme.
Însă, văzând ce reguli li s-au impus colegilor și prietenilor de la tutun s-au gândit că este mai bine să facă ei pasul înainte. Așa au apărut, pentru prima dată (în domeniul consumului de bere) campaniile pentru temperanță – cumpătare care au ca scop reducerea consumului – excesului și promovarea unei consum echilibrat, cumpătat, moderat.
La noi în țară, în anul 2005, producătorul de bere – Bergenbier, lansează primul clip publicitar din seria consumului responsabil de alcool, mesajul fiind acela de a „bea cu măsură”. De atunci încoace tema consumului moderat și responsabil va fi recurentă în spoturile producătorilor de alcool.
Producătorul Heineken a lansat campania pentru temperanță în noimbrie 2004, iar din 2008 toate reclamele Tv ale mărcii au inclus mesajul „Enjoy Heineken Responsibly”.
Este salutar un astfel de demers de educare și responsabilizare socială în a dobândi un stil de viață sănătos, în a trăi echilibrat, a avea simțul măsurii, în „a te bucura de tot ce este mai bun pentru tine, menţinând un echilibru între ceea ce este benefic şi ceea ce îţi place”.
Cât de eficient este demersul? Nu știm, dar dă bine!
Acest gen de campanie este un fel de „cui în propria talpă”: o reclamă antireclamă.
Știm însă că sfinții din trecut au știut că … „consumul excesiv de … dăunează grav sănătății”.
Și lucrul este adevărat în (aproape) orice domeniu.
Sfinții au trăit și trăiesc în mod responsabil și stiu ce este temperanța; nu de la TV, ci din biblie!
Este greu să le vinzi tot felul de nimicuri cu lipici și sclipici.
Sfinții sunt oameni cumpătați, sunt vrăjmași ai îmbuibării.
Ei știu ce le place, ce este gustos și sățios.
Nu se dau înapoi de la o masă copioasă, dar nici nu stau până „curăță” tot de pe ea.
Sfinții au un vocabular bogat și variat: știu să spună „nu, de loc”, „nu pot”, nu acum”, „niciodată”, „altă dată”, „un pic”, „ajunge”, „destul, vă rog”!
Sfinții au tăria de a lansa propriile lor campanii de temperanță, de post și solitudine, de a spune în gândul lor „nu” și de a trece hotărâți pe lângă tarabele cu mici și friptane, pe lângă shawormerii, pizzerii și covrigării, pe lângă KFC sau McDonald, pe lângă zonele „wireless”.